prin lira cuvintelor tale tată urc şi cobor căutându-te
viaţa mi-ai dăruit-o în iubire apoi în braţele tale adormeam când sunetul roţilor tramvaiului rostogolea visele toate răsucindu-mi trupul
mă trezeai uşor mângâindu-mi sprâncenele şi-mi spuneai:
- Ana, suntem pe drum, fata tatii, încă pe drum
acasă timpul mă aşternea în patul prea lung pentru privirile mele somnoroase
pleoapele le ridicam regăsindu-ţi zâmbetul şi sărutul în cruce pe chipul micuţ
tată, mai cântă-mi romanţa omului sărman. lira cuvintelor răsună în ecou în scoica urechilor femeii de acum. vocea ta caldă răzbună mereu larma străzii când îmi aştern oboseala pe aşternutul îngheţat al unei singurătăţi fără praguri
te caut tată între umbre şi joc să-ţi mai fur încă odată căldura braţelor
tată, răsăritul te va întoarce tânăr în privirile copilei cu ochii din cărbunele toamnei
sau privirile ei vor rostogoli stâncile poveştilor spre copilărie mereu...
viaţa mi-ai dăruit-o în iubire apoi în braţele tale adormeam când sunetul roţilor tramvaiului rostogolea visele toate răsucindu-mi trupul
mă trezeai uşor mângâindu-mi sprâncenele şi-mi spuneai:
- Ana, suntem pe drum, fata tatii, încă pe drum
acasă timpul mă aşternea în patul prea lung pentru privirile mele somnoroase
pleoapele le ridicam regăsindu-ţi zâmbetul şi sărutul în cruce pe chipul micuţ
tată, mai cântă-mi romanţa omului sărman. lira cuvintelor răsună în ecou în scoica urechilor femeii de acum. vocea ta caldă răzbună mereu larma străzii când îmi aştern oboseala pe aşternutul îngheţat al unei singurătăţi fără praguri
te caut tată între umbre şi joc să-ţi mai fur încă odată căldura braţelor
tată, răsăritul te va întoarce tânăr în privirile copilei cu ochii din cărbunele toamnei
sau privirile ei vor rostogoli stâncile poveştilor spre copilărie mereu...
Anne Marie Bejliu, 26 octombrie 2014
Ion Iancuţ - "Inorogul de seară" - bronz
http://artindex.ro/2012/05/16/iancut-ion/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu