numai fiul râmului îl aude

am văzut cum piatra şi-a dezvelit nervurile pentru a fi ninsă. sub talpa omului alăpta iubirea pentru floarea nestinsă din mina cuvântului. se ridica mult fum prin acoperişul peşterii în care şi acum aud cum apa sărută piatra. laptele pietrei este acum sarea şi azima stelelor din nopţile cu lună plină. poate de aceea cântecul lupului este atât de prelung când recită poeme sferei îngheţate a nopţilor fără odihnă. cântecul lupilor în laptele stelelor este ascuns, în sânul rugilor pietrei... numai fiul râmului îl aude cu adevărat. restul este iluzia urechilor clăpăuge ale unei lumi de surzi, orbi şi muţi, păcăliţi de zahărul unei puteri butaforice şi de propria zarvă lăuntrică, dintr-o scenografie a minciunii aproape perfectă.

Anne Marie Bejliu, octombrie 2014

http://artindex.ro/2012/05/16/iancut-ion/