pleci mereu pleci

te răzvrăteşti, Leandru, zi de zi
cu încă o iubire
pe fruntea ta broboanele de gânduri
reconturează infinitul

uite fotografia în care infinitul spiralei vieţii
pluteşte în aer
uite cum în tine cresc înmuguresc
înfloresc teii

lemnul lor are parfumul rugilor
are esenţa deschiderilor

ferestre în ferestre din ferestre
sunt icoanele, Leandru

prietene, cântă-mi iubirea ta,
de câte ori tăcerea
lasă pe colţul mesei azima nefrământată

o voi privi şi frământa simplu
împletesc mâinile şi poate mâine sau azi
sau acum
se mai naşte un poem

te răzvrăteşti, Leandru Andru
naşti legănarea anotimpurilor în sufletul meu
apoi pleci mereu pleci
cu încă o chemare
a cântecului adâncurilor înaltului

Leandru Andru, Leandru Andru...

Anne Marie Bejliu, 4 octombrie 2014

Picasso