cum Te mai descurci

cuvântu-mi scapă, Doamne
 printre sprâncene-abia-mi mai simt încruntarea

pare că fruntea se îndoaie
între două gânduri
sau într-un sac de viespi în care dansul este horă

horă a sensurilor
- întreb şi răspunsurile lunecă prin mine
în bătaia soarelui

 atunci îmi poruncesc să uit
să las în urmă valul de ţipete
de cercuri de umbre-nşelătoare

reîncep să mă iert. nu mă iert

trec mai departe şi văd sau nu văd
 cum încep să-mi prind în mine vălurile cu inele
sau cu umbrele prezentului trecut

habar nu am cine sunt ce pot ce vreau ce fac

Tu, Doamne, cum Te mai descurci
pe unde-o mai apuci
atunci când jungla-nşelătoare scurmă viul

când într-o aripă sărim prin nisip jucării
ne rostogolim şi din noi
cetăţile iluziilor sunt furate de valuri

Tu unde Te încurci
sau noi suntem şi vieţuim numai prin cruci
cruci în turnuri cruci în cruci din cruci prin cruci

Anne Marie Bejliu, 8 octombrie 2014