despre noduri (întrebări)

cu cine umbrele le schimbi
copil cu părul argintat
când printre ramuri luna-n vid
trimite păsări nopţii tale

aprinzi în grabă lumânări
priveşti uimit cum ard se zbat
flăcări din viaţa ta răzbat
şi-n tine arzi cazi sui...
prin fum de nard
cuvintele pe drumul sorţii

te-mpiedici sperii când spre tine
se-ndreaptă fire de lumină blânde

prietenii de-o clipă-n van
sau râu în vadul bunătăţii
se nasc sau cresc sau scad...

făclii şi rugul libertăţii
te umplu zi de zi şi-n nopţi

dar tu

te-ntorci mereu în anii vieţii
în care ai pierdut
sau poate-ai câştigat
- nici tu nu ştii -
un înger doi sau trei
privind lucirea coasei morţii

unde te-ascunzi
de ce în tine cresc noduri
în plase adumbrite

prinzi peştii-nţelepciunii-n van
sau te trezeşti prea mult prea crud
în filele uitării nedreptăţii

există nedreptate? -te întrebi
- nici tu nu ştii copil al dimineţii -

şi taci tăcerii plinul plin de-amar
urci treptele de piatră roase-n jad
prin cuarţ porţi umbrele
şi crucea dar

există nedreptate? dar dreptăţi?
- te-ntrebi zâmbind mereu
copil de-asfalt

privind cristalul alb în care
vinile nu-s vini
sunt plăsmuiri iluzii ale minţii

cu cine în lumini să schimbi
sacul cu gânduri negre-n alb
copil din negru cuarţ

Anne Marie Bejliu, 5 noiembrie 2014