cu încă o tăcere

spune-mi să fug
spune-mi să las în urma mea
paşii fricilor pe aleile timpului netrăit

înainte merg
înainte de sunetul timpanului răsucit în cuvintele tale

să aleg. ce să aleg. nu pleca.
spune-mi o singură dată jumătatea adevărului tău

poate la noapte voi visa umbra gândului pe zidul alb
şi îmbrăţişarea unei iubiri visate demult
de copila cu ochii cărbunelui neatins de înserări

spune-mi să rămân sau lasă-mi umbra ta sub pas
să-i urmez conturul prelung
până când roua îmi va furişa surâsul ei
într-o lacrimă de durere

podeaua o va primi şi iarbă se va naşte
când vor creşte seminţele cuvintelor
altă lume îmi va primi lacrima nouă

până atunci îi ascult bătăile în pântecul aşteptării
o ascult. râd şi plâng într-un timp al orbului
îmi uimesc rostirea cu încă o tăcere

Anne Marie Bejliu, 15 noiembrie 2014