miercuri, 19 noiembrie 2014

păstrez palma deschisă încercării


să doară mereu iubirea de tată de mamă
de copil de timp
întreb şi păstrez palma deschisă încercării
şi unde te mai ascunzi când vezi peste tot oglinzile
încruntări destinderi ochi şi ochi şi ochi
privindu-te gol sau plin
nu mai contează
în tine un punct creşte devine vulcan activ
arde lava prin scurgerea ei lentă sau furtunoasă
deasupra prin şi mai ales pe traiectoria împlinirilor
ce absurd proiect în care simt că
m-am aninat de muchia stâncilor
îmi zâmbeşte vulturul inimii
ciocul de oţel se schimbă loveşte loveşte
devin stânca fărâma de piatră
rostogolită mereu în absurd
este adevărat că prefer abstractul
cu un fundal natural de opinii ale mentalului
deschis spre fundalul plin de suflet
şi dacă totul se îmbină
ridic palmele spre firul de iarbă firul de apă
al izvorului din centrul satului copilăriei necopilărite
mereu matur ridică mireanul ciutura
din fântâna cu cumpănă
picătura de speranţă prinde răsăritul
însetaţi aşteaptă copiii apa mereu însetaţi
să doară mereu iubirea de plin de vid
de gând împlinit în trup de vis
întreb şi păstrez palma deschisă încercării
pentru o împlinire pe care aproape niciodată
nu o simţim oval perfect
şi atunci de câte ori mai ridică mireanul ciutura
şi bobul de apă de câte ori sărută răsăritul
pentru încă o înserare a fiinţei
în plin dans al flăcării lumânării
întreb şi păstrez palma deschisă încercării
Anne Marie Bejliu, 19 noiembrie 2014



















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu