duminică, 2 noiembrie 2014

vierme al necunoaşterii


se ridică fanionul înţelegerii
Doamne câte câmpuri nevăzute până acum de inimă
ca un vierme al necunoaşterii înghit pământ. îl răsfir
caut şi caut începutul într-un punct poate prea fix
mobilizez trupul. inelele o iau razna
printre globulele albe ale gândurilor
de ochii secaţi de culorile Tale
răsucesc privirea în braţele cuminţi ale nopţii
ascult. nu ştiu ce anume ascult. aud clipesc
las pleoapele să cadă
oarbă, aprind lumânarea visului. încerc să-nţeleg
vierme al necunoaşterii adorm pe frunza promisiunilor
pentru un mâine ilizibil printre globulele roşii ale firii
Anne Marie Bejliu, 2 noiembrie 2014

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu