cu strategiile se ocupau ei
gemenii mei
gemenii mei
din ghinda aceasta
va creşte stejarul
va creşte stejarul
te las pe tine să ghiceşti
cine-a spus aceasta
marele acord
de la ymp (03:47:31 10 Decembrie 2013)
s-a stârnit un vânt mai tare/ Vifor suflă dinspre Nord/ inima pulsează-n coardă/ gându-n marele acord/ se făcea un grup că ţine/ clipa curgerii din vis/ o cărare care urcă/ spre cascadă-n Paradis/ undeva-n ecou de cântec/ cu un pas desculţ prin rouă/ doar povestea amintirii/ acordă un şapte-n nouă/ spune tu acum să crească/ în ograda dorului/ un atunci în care omul/ purta haina pomului/ ai şi tu un pom în tine/ rodul tău e după pom/ şi din rodul tău sămânţa/ încolţeşte într-un cod
*************************
secretul unui vecin atins de-o patimă
(cu aripile întinse la soare)
foarte de timpuriu/ de pe vremea-n care mişcam pietre cu
gândul
şi deschideam ferestre fără să le ating
casa copilăriei era-n vecinătatea unei păduri
în care-ntr-un desiş verde
un clavecin
era secretul unui vecin
atins de-o patimă
dintru început
mi-a spus Păvăluţ al lui Hoşcu
singurul loc în care clavecinul este bine temperat
este în pădurea aceasta
ştii ce are ea de-i atât de fericită cu clavecinul meu
are-n ea o absenţă pe care
numai clavecinul meu o umple
lumea spunea despre Păvăluţ
că-i dus cu pluta
alţii spun că-i lovit cu leuca
cert este că m-am aşezat la clavecin
şi după primul acord
......................
...............................
.........................................
când m-am trezit
pădurea dispăruse
o luase Crişul într-o primăvară
geamănul meu spune
că ce povestesc
e o invenţie a mea
şi că pădurea n-a existat niciodată
ştiam că ceva rău s-a întâmplat
de-a dispărut Păvăluţ
mai târziu am aflat
că l-au închis
pentru că şi-a ascuns tractorul şi batoza
într-o căpiţă de paie
şi nu le-a declarat pentru colectivizare
în viaţa jocului
ca la teatru
fiecare cu rolul său
la cafea
Alexis şi-a scos papagalul din colivie
şi l-a lăsat liber
cu căţeluşele mele
Julia-şi aduce aminte visul
“am visat că erai prof de engleză
şi câteodată predai unor copii de la un fel de fundaţie
venisem la o oră de-a ta
şi-am rămas minunată de cum le vorbeai
când a sunat ceasul tot încercam să mă întorc în vis
să prind măcar încă un cuvânt”
Alexis a inceput să râdă
de Bobotează
stau cormoranii pe vârfuri
ca balerinele din lacul lebedelor
cu aripile întinse la soare
a răstignire-n lumină
Constanţa, vineri, 4 ianuarie, 2013
(din albul zăpezii a rămas zgura/ zidul alb s-a inverzit
de iederă)
**********************
film potrivit cu ieri şi cu azi
Ioan-Mircea Popovici
[07.Jan.13 19:20]
"geamănul meu spune
că ce povestesc
e o invenţie a mea"
se întâmplă
ca niciodată şi întotdeauna
să fie la egală distanţă de inima mea
legenda o ştiam
filmul este binevenit
merită să-l vezi şi să-l revezi
***********************
pe ultimul drum
(il silenzio)
în ultimul vis îmi spuneai
un fel de cărămidă-mi arde-n zidire
nu mai e loc de amânare
totul tebuie făcut
acum şi iute
în harta distanţelor
din atunci adunate
pe ultimul drum
cântecul a venit
singur
atât şi aşa
a fost să fie
şi-n sufletele noastre
se vor înmulţi
ieşirile
spre ale Tale
dintru ale Tale
în curajul tău
şi-n lacrima de lumină
ne vom smeri
eu ca niciodată
tu ca întotdeauna
iarba ne-a ajuns din urmă
cu tau şi omega
ne-am aflat odihna
la o masă de brad
Constanţa, 17 ianuarie, 2013
(pentru Fratele Svetozar
cu stingerea lui Nini Rosso
la trompetă)
**********************
111-333-888
Ioan-Mircea Popovici
[19.Jan.13 07:33]
de la marginea mării
pe o cărare coborâtoare
spre casa din mintea şi inima ta
el a plecat spre Infinit
lăsându-te pe tine
cu harta lui Svetozar
prin arhipelag
*********************
aşa a fost să fie
(din florile mărului)
cu trudă s-au potrivit strunele
botezându-le-n izvorul nesecat al vieţii
se făcea că Întâmplarea
s-a oprit în Infinit
şi-ntr-o clipă
Sfânta Taină
dintr-un zâmbet mi-a vorbit
cine putea să-mi spună mai bine ca tine
"tu esti vânătorul
care-ai eliberat leul din rezervaţie
în care-l aruncaseră oamenii
şi-l redai savanei
să se hrănească
cu carnea fragedă a libertăţii"
o şoaptă dintr-un foşnet
o ceată de îngeri ai tu
oştile bucuriei
acolo
undeva pe la mijloc
opreşte-te şi atinge adierea
a plecat Începutul de la casa lui
de la masa lui
pe cale
pe cărare
pe drumul cel mare
pe cărare neumblată
pe rouă nescuturată”
tu mi-ai deschis uşa mare-a cetăţii
să încapă pe ea
şi carele iuţi de luptă
şi zburătoarele-care-corăbii
dar mai ales
după primul moment de ezitare
ai spus
fii bine venit tu
şi ultima dungă din zare
să-ţi fie-n zalele pieptarului
să nu te rănească săgeţile otrăvite
nici săbiile ascuţite
şi-ai mai lăsat
în scânteia privirii
din tainele iubirii
o flacără
sacră
zicerile mele-s precum cumpăna-n deşert
la care lipseşte găleata
şi lipseşte lanţul
sau dacă sunt astea
lipseşte kila aceea
care se pune-ntr-o parte
ca găleata
să facă plinul cu apă
în plus
chiar dacă toate acestea lipsesc
şi-ar lipsi şi fântâna
în inima mea
le găsesc pe toate
că nu degeaba
când îmi aduc aminte
prin vene
sângele-şi începe furtuna de vară
şi cerul se umple de fulgere
ca-n noaptea-n care am prins somnul
care mânca gâştele satelor din jur
şi uite cum vin ele acum
să-mi spună cum
unu şi cu unu
fac lucruri noi
şi-ncărcat e cu floare salcâmul
şi-un roi de albine-l oprisem
bătând harnic în toacă
cu drugul din jugul plugului
boul-tuluc
învăţat cu juninca-ntre florile luncii
şi celelalte
le las pentru pipa de seară
acolo-n scânteia din gura pipei
îmi vine în minte-o dilemă
şi-un curcubeu de ecouri
în inimă
pe portativ
motiv de umbrelă
pălărie şi şurubelniţă
cu care scot şurubul din roată
ca atunci când cu plopul
şi dopul
mă îngrijorează când taci
în lunile-n care iarna dă-n viscolit
şi sfârâitul vreascurilor în sobă
şi scânteia butucilor
cântă a povestit
şi-un fel de nelinişte
cu valurile mării acoperind digul
mă cheamă
nu noi suntem cei care conduc lucrurile
ci ele
de duminică dimineaţa
până a doua zi
după joi
sub măslinul sălbatec
au încolţit seminţele
din florile dorului
Constanţa, 10 februarie, 2013
(Voiajul promis în manuscris)
-------------------------
Sfânta Taină
Ioan-Mircea Popovici
[11.Feb.13 18:06]
pasărea spinului se apasă-n cântare
în inima mea
zbate valul mai tare
totul contează
când e vorba de ea
Sfânta Taină
ea este Algebra Universală
cu axa polară-n ipotenuză
ca o ventuză
pe unghiul drept
între sinus şi cosinus
ea este tangenta la jumătatea lui pi
în stânga-i Plus Infinit
şi-n dreapta
polul opus
fără ea
nu poţi atinge Infinitul
****************************
colombina în verde
(fata cu cercel de scoică)
azi
ora 11:11
o fotografie la minut
la biserica din lemn
la troiţă
cu un măr
prietenii ştiu de ce
peste trei ani
de Sfântul Gheorghe
bem o cafea la nisip
la Casino
călare pe cai
prin sărbătoarea izgonirii din Rai
cu penelul lui Aznavour
trag un contur
pe ţesătura albă
în care mâine pictez
albastru cercel de scoică
cei din constelaţia Cassiopeea
pun grâul la încolţit
dintr-un motiv
absolut
clopotul de pe catarg
cheamă marinarii la prânz
în raportul lui Pi
colombina în verde e în pericol
unii oferă mai mult
ai luat prânzul vreodată pe vapor
Constanţa, 17 martie, 2013
(de ziua colombinei)
*********************************
cum căzuşi tu dintr-o stea
(povestea firului de iarbă)
plopule cu frunza-n vânt
unde-i casa lui Cuvânt
să merg să-i găsesc mireasă
cea mai cea şi mai aleasă
pomule
măria ta
cum căzuşi tu dintr-o stea
s-a umplut de puf grădina
de mi-a strănutat albina
firul de iarbă
şi-a început povestea
când eu eram la Dunăre
cu codobelcul
Constanţa, 31 mai, 2013
*************************
ecou de rană
(aşa ai văzut tu)
împotriva mea sunt singur
împotriva tuturor”
vezi
te-ai grăbit
pentru că
ţi s-a părut
egal
şi cu mine
şi fără mine
viaţa merge
mai departe”
nu te-ai gândit
cum este să meargă
fără aripile tale
nu ziceai tu
dormi degeaba
visul e la mine”
fără tine
la cine e visul
mă lupt cu mine pentru mine
în timp ce mă câştig mă pierd”
încăpăţânat să faci totul singur
învăţând unde să te opreşti
ai şansa
dacă vrei să te înţelegi
ascultă-te
împotriva mea sunt singur
împotriva tuturor”
mereu mi se întâmplă
Constanţa, 2 iunie, 2013
(dintr-un gol mare)
************************
ecourile-şi vor găsi locul
Ioan-Mircea Popovici
[03.Jun.13 12:35]
Scriam ieri, printre altele:
Spovedania Poetului are patru ani şi-o zi.
vezi: (lupta cu mine poezie
de george vasilievici
2009-06-01 )
Mâine, la 17:34, (ora poetului)
ecourile-şi vor găsi locul
la masa tăcerii
(http://www.poezie.ro/index.php/poetry/1839795/lupta_cu_mine - George Vasilievici)
************************
obraznicul
(unde-şi are casa El)
dimineața
cu mult înainte de-a se ivi zorile
mă iau după cântecul ţărmului
să ajung pe buza cărării
de unde
stelele se pot vedea cum se sting
ciupind în sufletul meu
câte-o coardă subţire
îndelung cântătoare
ca o nouă cărare-a clipei atinse
aprinse de-acum
pe dunga aceea a mării
de la marginea zării
unde-şi are casa El
Infinitul meu
la prima sclipire de rază
din ușa mea
pe cerul memoriei
îşi face fereastră o stea
arzătoare
în albastru ultramarin
să-ţi citesc/ citeşte-mi/ mai bine te las pe tine
dacă tu spui
ţi-am listat
ai citit
şi mi-ai spus
obraznicule
eu mi-am făcut de lucru cu scenele lor
ei s-au recunoscut
fiecare-ntr-un alt început
ard hărţile mele în labirint
trebuie să salvezi cât mai multe
Constanţa, 23 iunie, 2013
(obraznicul mănâncă praznicul)
**********************
Voiajul nu era pentru tine
(tu nu eşti fumătorul de pipă)
Nu ţi-am dat
un pod de piatră să-mi cânţi “Podul de piatră s-a dărâmat”. De fapt, nu ţi-am
dat şi nici nu ţi-am luat nimic. În schimb ţi-am promis că te voi însoţi în
demersul tău spre propriile amintiri. Am vrut să ştiu mai devreme Adevărul. Ca
să scurtez drumul, am luat-o pe scurtătură şi astfel am ajuns pe Scara lui
Escher, din casa cu iederă. Batista de care-ţi vorbeam avea trimiterea
simbolică pe care ai tratat-o ca orice om care este în război cu toată lumea.
Dar cu măslinul sălbatec ce-ai avut? Sâmbătă mă voi întâlni cu marea şi cu
Pictorul.
Pe plaja mea
sunt un Călăreţ provenit dintr-un orb vindecat prin dragoste. Orbul tău era
doar un exerciţiu de vindecare. Cât priveşte „caracterele puternice” şi aici
există confuzii de termeni care te duc într-o zonă din care nu vei găsi prea
uşor drumul spre Adevăr. Toni este la fel de nevinovat ca Aurel şi dacă-i
transmiţi salutări din partea mea, va şti că există o punte pe care vă veţi
regăsi. Altfel, vei urma suferinţele Juliei, ca o amprentă genetică a
gemenelor.
Voiajul nu
era pentru tine. Scriu cartea despre zâmbetul printre lacrimi, chip şi viaţă,
dezvelind şi învelind Misterul, pentru a obţine efectul permanenţei însoţirii
şi coparticipării. În turnul de scoici, doar tu eşti principiul masculin,
restul: scoicile, pietrele, frunza, floarea, apa şi algele sunt cele şase zile
ale creaţiei, principii feminine. Nimeni nu reclamă: s-a pierdut/găsit un zmeu
de hârtie? Ţi-am dăruit un spaţiu şi tu-mi dai o poveste. Mama bătută, în drum
spre fiu, fugind de Singurătate şi de Moarte.
Las
singurătatea inundată de lumina soarelui, cântecul pescăruşilor, valurile mării
şi peste toate să plutească micul „Concertinno” pe care amintirea-l smulge din
străfunduri, adâncul şi înaltul interferând în simţirea simplei existenţe, în
mansarda casei cu iederă, din vecinătatea mării, la Tomis, între Stradela
Vântului şi Cârciuma lui Herimon. Când Poeta taina împlinirilor de gând/Vine
cucu şi-mi şopteşte, pe silabe, rând pe rând/ versuri ce-mpletesc lucrarea lui
a fi cu a nu fi/ Într-un cuvântul rătăcitor-răscolitor-tulburător şi tandru/
dintr-un nume/ Alexandru.
Deşi ai
avut semne că nu te vei vindeca, eu totuşi am crezut că vei reuşi. Acum este
clar şi-n faţa evidenţei nu ai alternative. Ce-mi spune experienţa aceasta?
Undeva am lăsat o concluzie din care să ştii că-n spaţiul meu, singurele
dezamăgiri sunt cele care-mi aparţin. Cu alte cuvinte, tu nu m-ai dezamăgit ci
doar ai confirmat că Voiajul nu era pentru tine.
Constanţa, 31 julie, 2013
----------------------------------
**************************
1. scoicile, pietrele, frunza, floarea, apa şi algele
Ioan-Mircea Popovici
[01.Aug.13 11:51]
"Scriu cartea despre zâmbetul printre lacrimi,
despre Chip, Cuvânt şi Viaţă, dezvelind şi învelind Misterul, pentru a obţine
efectul permanenţei însoţirii şi coparticipării. În turnul de scoici, doar tu
eşti principiul masculin, restul: scoicile, pietrele, frunza, floarea, apa şi
algele sunt cele şase zile ale creaţiei, principii feminine."
Dimineaţa/ când cârdurile de păsari ale ţărmului deschid
fereastra Tympului
cu aripile lor/ eu mă trezesc în visul lui Rodador/ acel
să fie/ prinde câte-o ţintă/ grădina pierdută este motivul căutării timpului
pierdut/ ca să nu se piardă sensul pozitiv din lumina amiezii lui Zaratustra/
asta însemnând că-n ziua de ieri/ izvor după izvor/ râu-fluviu-deltă-mare-dor/
algebra din lumina sentimentelor/ coreut-actor-autor-cor-cortină/ dincolo de
scenă/ viaţa din culise.
„Apucă-te şi scrie totul într-o carte, i-a spus Dumnezeu
lui Moise...”
*********************
************************
2. pagina de citire
Ioan-Mircea Popovici
[01.Aug.13 16:15]
de dimineaţă-mi spunea îngerul că lipseşte un verb
şi tot de dimineaţă-i zic
lasă-le aşa
după cum le-a găsit momentul
pe tabla aşteptării
uită-te pe lângă inelul cu chei
spunea Isihie
nu te amesteca
şi nu le amesteca
zicea Pictorul
Cine este Pictorul tău? m-a întrebat, într-o zi, Livia.
Cine este Mic? m-a întrebat, cineva, sufocat de mânie.
**********************
3. pe cerul memoriei
Ioan-Mircea Popovici
[16.Jul.13 19:58]
am aşteptat să se vadă/ dacă te uiţi diseară/ şi-n serile următoare/ îţi vei aduce aminte cântecul:
luna este iar gravidă/ s-a atins de Infinit/ şi-n povestea înserării/ şapte şoapte mi-au vorbit/ aducându-mi aminte/ de valoarea lui Pi/ de poveştile lui/ şi de profesoara de violoncel
****************************
***************************
cer de toamnă
(să nu pierzi nici o pagină)
te-am găsit navigând în lumea unor căutări
în care
singurele repere sunt nişte zări
fără a şti că a fi
este verbul esenţial în viaţă
dacă-şi are rădăcinile înfipte-n pământul primului verb
a iubi
pe Muntele Ararat
arca lui Noe
stă-n cumpănă
caut printre fotografii
printre altele
sora mea-mi scrie
să nu pierzi nici o pagină
din scrierile lui Puiu
fratele nostru
mai mare
şi până la urmă
ultima zi de august
are cerul de toamnă
cu berzele părăsind portativul
lăsând în urma lor
cântecul acestei veri
aceeaşi clipă
a Adevărului pur
stă-n cumpănă
Constanţa, 31 august, 2013
****************************
cu Fraţii Isihie de la Frăsinei (Arborele sângelui)
Ioan-Mircea Popovici
[02.Sep.13 06:41]
fiecare fotografie-i o pagină de istorie
deocamdată-ţi deschid cele 5 uşi ale dulapului
titlul fotografiilor asociază-l cu imaginea
unde nu dau titlu
este o taină
ca-n fotografia cu Fraţii Isihie de la Frăsinei
începem cu primul răsărit al lui Alexandru
continuăm cu o fotografie pentru Micul Prinţ
care intreabă despre Domnişoara din stânga
şi unde apar oamenii Revistei Tomis
revistă care aşteaptă
o clipă deşteaptă
Grupul 11+ cu Prietenii mei din vremea aceea
pregătind la o damigeană de Murfatlar
toate poveştile Tomisului
prima poveste fiind rana numărul unu
răspunsul la întrebarea
„ ce ne facem Fraţilor?”
Cu Părintele Gheorghe Ghelasie şi cu Vlasie Simionică
Fotografie făcută de Alexis
pe vremea-n care Chipul sacrului avea o stupină
în jurul unui butoi căptuşit cu cărţi şi hărţi
Banca femeii de pe dig şi Arborele sângelui sunt sămânţa
de muştar în jurul
căreia s-au adunat Marea şi Muntele
**************************
în oglinda privirii
(a prieteniei)
fereastra cu lampa de la mănăstire-i
sămânţă din floarea roşie
de la care-am învăţat
lecţia Prieteniei cu vulpea şi cu trandafirul
cu patrafirul
am dat drumul la bilă
şi ghinionul s-a spart
(martori sunt ei
cei care-au văzut
şi-au crezut
precum Toma-Geamănul)
pentru că da
se cultivă-n grădina gândului
pe când buruienile cresc singure
filmul tău a ajuns la mine-n pragul sărbătorii
în oglinda privirii tale
motivul nepotrivirilor
- uşor tulburat/ aplecat pe comoara sa-
Fratele Grădinar
cel care ţine-n trupul lui
focul soarelui
ridică arătătorul dreptei sale spre cer
aplecat spre pământ
spune
(la început în gând
apoi se adună-n rugăciune
ca-n cele din urmă
să aflu că)
Doineşte-n sufletul Dorinei
taina din lunca Dunării
la Topalu
acolo unde paşte calul
din urmele pasului desculţ
prin stropii de rouă
în numele trandafirului
al prieteniei
aroma veşniciei celor 7 călareţi de pe plaja cu suflet
Epictet, Serafim, Serapion, Antonie, Partenie, Fratele
Ioniţă şi Stareţul Spiridon
acei şapte
printre şoaptele rugăciunii
dau foc
jarului dintâi
în rodador
sub cerul celei mai proaspete aurori
se face linişte
liniştea dintâi
la căpătâi
râul verde curge
dinspre mare spre lac
e verde azi lacul albastru al amintirii
(aplecaţi de stările lor spiralate-n castane
învelite-n buzduganul acela verde
şi protector, din grădina gândului, sloterisme, alexisme
şi zelkanisme:
Simbolurile au un rol hotărâtor în formarea omului -
copilului şi a adultului - ele reprezintă o expresie spontană, o comunicare
adecvată şi un mijloc de dezvoltare a imaginaţiei creatoare, rămânând un
important factor de integrare socială a omului. Prin acest element dezvoltăm
abilităţi de viaţă precum: creativitatea şi imaginaţia, spontaneitatea,
realizarea distincţiei dintre fantastic şi real.)
Constanţa, 8 septembrie, 2013
(la Hanul Morilor)
----------------------------------
Imagini din rodador
Ioan-Mircea Popovici
[10.Sep.13 08:17]
despre fii Cuvântului/ ai luminii şi ai pământului
vorbesc faptele lor/ din livada darurilor
aici i-am întâlnit pe ei/ oamenii smereniei
din rodador (http://livadadarurilor.blogspot.ro/ )
**************************
Tu
(17-mirko-inel-)
din apa cascadei
invocaţia inimii
Doamne
Tu
**********************
o vară târzie
Ioan-Mircea Popovici
[13.Sep.13 07:34]
un singur cuvânt
legat de-o privire
născuse cascada
***************************
să căutăm împreună
(o rezolvare)
intraserăm toţi într-o galerie
tu căutai pierdută ceva
bărbatul care era cu tine
zicea să căutăm împreună
o rezolvare
am găsit fotografia aceasta
în camera hărţilor
te-ai uitat la ea
şi pe verso
ai citit următorul text
se va întâmpla un miracol
cântecul se va umple
cu zbor de logodnă
în care
lăstunii de la Frăsinei
vor îmbrăca prunii
în hainele Prieteniei
şi ale Veşniciei
bărbatul care era cu tine
s-a oprit la tabloul fetei
cu cercel de scoică
lucrurile-s luminoase
dar umbre groase
sprijină această lumină
ai spus tu
arătând spre colajul acesta
de unde ştii tu
te-a întrebat necunoscutul
care era cu tine
galeria se umpluse de lume
uită-te şi-ai să vezi
nu ştiu unde să mă uit
ia-le pe rând
vrei să spui că aici
sunt cele patru începuturi
vocile se amestecau
lumea se lua după voi
până la strigătul galeristei
după necunoscut
s-au întâmplat multe
Dorra a răsturnat călimara
peste insemnările tale
de pe lângă fotografii
nu-i nimic
ai zis tu
şi Dorra s-a pregătit să sară
în sâmbătă seară
m-am luat după ea
ne-am oprit într-o noapte să nască
7 fiinţe flămânde
fragile şi oarbe
sărim peste naştere
ne aşezăm la pian
într-un şir indian
ajung la povestea cu 34 de ani de jertfă cu preţ pe
fiecare piatră pe fiecare scoică sunet clipă de apă dar mai ales pe fiecare pas
aripă Chip şi Cuvânt foarte puţini au bucuria şi tristeţea Prietenului Dan
Tudor Vuza cu care suntem prieteni de pe vremea Canoanelor Vuza pictorii
Thanasis Fampas, Mihai-Mircea Ciobanu, Augustin Costinescu dar mai ales Ştefan
Câlţia care i se va povesti duminică seară lui Carmen Avram toate se întâmplă
paradoxal dintotdeauna "În premieră" oamenii sunt frumoşi când au
lumină proprie la jertfelnicie nu se poate ajunge întâmplător
Constanţa, 10 octombrie, 2013
(din viaţa Dorrei)
http://www.poezie.ro/index.php/personals/14036860/s%C4%83_c%C4%83ut%C4%83m_%C3%AEmpreun%C4%83
*************************
să căutăm împreună o lemă
(din cele 7 nedeterminări)
azi ştiu mai multe ca ieri
cu toate acestea
parcă mai bine-ar fi fost
să ştiu mai puţin
să pot tâlcui
bucuria de-a fi
acelaşi
ca cel de ieri şi de alaltăieri
cel mai mult mi-ar fi plăcut
să fiu acelaşi
ca cel care mi-a spus
să căutăm împreună
urmele lui
pe apa
Ioan
din casa de pe plajă
cu arcadele pontice
urcând spre cascadă
Constanţa, 20 octombrie, 2013
***************************
cetatea lemelor
Ioan-Mircea Popovici
[23.Oct.13 18:04]
În căutarea lemei, am luat cu asalt cetatea lemelor, din triunghiul cetăţilor. Luaserăm şi trompeta cu noi. Plănuiserăm să legăm între ele lemele într-o teoremă de calcul variaţional, cu ajutorul celor trei berze. Aveai tu o tâlcuire a cuiburilor de barză şi-a celor trei cetăţi: Ibida, Enisala şi Histria. Când am întrebat ce plan ai, la început ai tăcut. Apoi ai spus că-n galerie. derivatele parţiale-şi intră-n rolul. Cele de ordinul I la intrare, cele de ordinul II, în proba arcului lui Ulysse.
acum se vede mai bine
de unde vine starea acesta
http://www.poezie.ro/index.php/poetry/14037299/s%C4%83_c%C4%83ut%C4%83m_%C3%AEmpreun%C4%83_o_lem%C4%83
http://www.poezie.ro/index.php/personals/14036860/s%C4%83_c%C4%83ut%C4%83m_%C3%AEmpreun%C4%83
*************************
să căutăm împreună o lemă
(din cele 7 nedeterminări)
azi ştiu mai multe ca ieri
cu toate acestea
parcă mai bine-ar fi fost
să ştiu mai puţin
să pot tâlcui
bucuria de-a fi
acelaşi
ca cel de ieri şi de alaltăieri
cel mai mult mi-ar fi plăcut
să fiu acelaşi
ca cel care mi-a spus
să căutăm împreună
urmele lui
pe apa
Ioan
din casa de pe plajă
cu arcadele pontice
urcând spre cascadă
Constanţa, 20 octombrie, 2013
***************************
cetatea lemelor
Ioan-Mircea Popovici
[23.Oct.13 18:04]
În căutarea lemei, am luat cu asalt cetatea lemelor, din triunghiul cetăţilor. Luaserăm şi trompeta cu noi. Plănuiserăm să legăm între ele lemele într-o teoremă de calcul variaţional, cu ajutorul celor trei berze. Aveai tu o tâlcuire a cuiburilor de barză şi-a celor trei cetăţi: Ibida, Enisala şi Histria. Când am întrebat ce plan ai, la început ai tăcut. Apoi ai spus că-n galerie. derivatele parţiale-şi intră-n rolul. Cele de ordinul I la intrare, cele de ordinul II, în proba arcului lui Ulysse.
acum se vede mai bine
de unde vine starea acesta
http://www.poezie.ro/index.php/poetry/14037299/s%C4%83_c%C4%83ut%C4%83m_%C3%AEmpreun%C4%83_o_lem%C4%83
***************************
stelele devin tot mai strălucitoare
(din galeria cu licitaţie)
lasă aşa
ai zis tu
dimineaţa
se intoarce-n seara care-a trecut
prin noapte
şi-n întunericul nopţii
sunt visele-grijile
cu cât este mai întuneric
stelele devin tot mai strălucitoare
încărcate de vindecare/ cu soare şi mare/ cuvintele tale
erai
de acum
mai şcolit cu un nor
călător
oamenii umblă-ntr-un gând încâlcit
printr-un teren noroit
semn că ţarina-i udă
şi-ncolteşte sămânţa
este evident că
după atâta drum
Marginea Infinitului înseamnă acum
clar că-n curgerile de la munte
râul este mai limpede
şi mai iute
de azi ne auzim direct
la cuibul celor trei berze
cele mai fericite de prezenta mea
şi a lui Picasso sunt
Dorra, Dorruţa, Ponna şi Dorina
taci mă, că taci bine-ntr-un gând curat
că tu şi poeţii bucuriei
aveţi pelerina de ploaie a tristeţii cu voi
ce să-ţi mai zic
că acum mă ţin pe-o sârmă
la înălţime
cu pene de înger
ce dor îmi este de oamenii aceia
coborâţi în Constanţa
de la Paris
au lăsat Inorogul la intrare
iar gemenii şi gemenele îl hrăneau cu mere/ şi cu
însemnele darului/ din pălăria anticarului
era o vreme a tinereţii
când cercuri de foc îmi incingeau tâmplele
pe unde ziceam da
în acel atunci
încoltea un nu
şi invers
căutam lema gestului
în galerie
printre picturi
când din tripticul de pe plaja cu suflet
o rafăla de vânt
mi-a străbătut un gând
o dată cu gândul acela
veneau tot felul de întâmplări
un fel de minuni
ca spuma de atunci
din care s-a născut ea
Dorruţa mă latră să o mângâi. Se uită-n ochii mei până-n
străfundul gândului. Pe scară, lătratul Ponnei şi-o lipăire de paşi de
pescaruş. Ochii visători ai Dorrei privesc spre scoica golfului. Din când în când
o şoaptă mă ţine în povese/ tu-mi dăruieşti o clipă, spunând din cap că Este./
Eram ca un Manole/ născut zidind în vers/ cu casa de pe o plajă cu scara-n
Univers/ Ei stăpâneau lumina şi cântul de chemare/ eu rătăceam cu barca în
golful larg din mare/ dădusem de o stâncă ce-şi înălţa pe clipă/ urcarea în
spirală şi-n zbor, într-o aripă/ luasem pipa păcii şi-i indesam tutun/ cu
cremenea albastră duceam scânteiea-n fum.
acolo/ la piramidă/ lemele-s exerciţii de sinceritate/
scrise cu pana îngerului
de aceea/ unele litere fug/ în teoreme mai tari
aşa cum s-a întamplat/ când a căzut cortina
litera (t) s-a separat/ a plecat/ şi-a rămas Corina
azi trec pe la galerie să văd dacă a aparut el/
comandantul celor 7 călăreţi/ unii prin acum/ sau prin atunci/ şi alţii/ prin
spaţii de factorizare/ pe uscat/ în văzduh/ sau pe mare
tablourile-au plecat rând pe rând/ cel mai licitat fiind/
aşa cum te-ai aşteptat
Constanţa, 23 octombrie, 2013
(din galeria cu licitaţie)
************************
ei au fost cei dintâi
Ioan-Mircea Popovici
[27.Oct.13 07:24]
cărţile-au ajuns la destinaţie
din cele ataşate la text
şi din celelalte
"este evident că
după atâta drum
Marginea Infinitului înseamnă acum"
**************************
peronul s-a umplut de lume
(trenul trage la linia 10)
un copil
cu părul de aur
dintr-un colind
ciugulea
noaptea
în visul visului
a venit la tine
şi ţi-a zis
întru bucurie să-ţi fie
zicerea de acum
o barză/ într-un picior/ pe laviţa unui nor
vin gândurile
ca bâtlanii la baltă
tot ce era
şi ce va fi
se adună-n acum
la drum
când mama era domnişoară
purta o salbă de aur
o coroniţă
şi-un vis
deschidea uşile
cu o Treime din Infinit
cu câinii ei de pescuit şi de vânătoare
mergea pe dealul cel mare
născut din mirare şi fâstâcit
Dorina zice: desenează un soare râzând şi spune “soarele
râde” şi ai să vezi că va zice şi ea apoi desenează un iepure alergând mai
departe ştii ce ai de făcut
trenul trage la linia 10
peronul s-a umplut de lume
pe scara rulantă a gării/ în barca scoicii/ sunt cheile
chiar mă întrebam/ ce peşti/ cum ce peşti
ce peşti zboară-n pictura ta
Constanţa, 24 noiembrie, 2013
(din cartea zicerii)
**********************
trag clopotele a sărbătoare
Ioan-Mircea Popovici
[30.Nov.13 02:26]
galben de tei
pentru toţi ai mei
nodul cel mare
din ghemul poveştii
sămânţa cu miezul Veştii
acum
prin ceicarecred
izvolul Y-ului
1 Decembrie
şi Sfântul Andrei
trag clopotele a sărbătoare
clopotniţa s-a umplut de porumbei
darurile Sfântului
urma Pamântului-Tympului
clipele au făcut aripi
zborul e la început
"deschidea uşile
cu o Treime din Infinit
cu câinii ei de pescuit şi de vânătoare
mergea pe dealul cel mare
născut din mirare şi fâstâcit
Dorina zice: desenează un soare râzând şi spune “soarele râde” şi ai să vezi că va zice şi ea apoi desenează un iepure alergând mai departe ştii ce ai de făcut"
***************************
uită-te prin cărţile tale
(s-au sălbăticit anii mei)
când Dorra lătra ora 17:34
durerile naşterii erau la început
lume multă pe la peluze
cursa de cai e pe sfârşite
între caii cu miză
cei ai copilăriei mele
Puiu
Luca şi Năluca
uită-te prin cărţile tale
şi caută-mi amicii de şcoală
cei cu care locuiam şi ne jucam împreună
în cartierul evreiesc al Aradului
mă bucur când aud între gânduri
zumzet de stup
găseşte-l mai întâi pe Peter Baner
şi întreabă-l de prietenul lui de bancă
adică de mine
şi de verisoara lui
Lazăr Mariana
şi de colegul nostru Kohn Arthur
care îngăduia toate glumele noastre
vezi şi de Ştefan Zicher
care locuia pe Meţianu
la numărul 14
cel cu Capcana de şobolani
dacă dăm de Yannkele
în Piaţa Veche
lângă casa noastră de la numărul 9
facem anul acesta
o şcoală de vară
sub sigla
unitatea imaginară
între acum şi atunci
acoperitoare
s-au sălbăticit anii mei
din ce în ce mai exotici
până am ajuns în anul acesta
care poimâine trece-n anul următor
când însetarea mea s-a făcut şi ea
atât de sălbatecă
că n-am mai vrut să beau apă
decât de acolo
de la izvor
din primăvara vârstei de aur
şi până-nspre ziua solstiţiului de iarnă
s-au sălbăticit şi ele
orele şi clipele mele
s-au strâns împreună-ntr-un gard viu
împrejmuind casa Tympului
întinsă acum între gardul din nuiele de la Voivodeni
până la jumătate de Infinit
caută din cer şi vezi
sau de unde crezi tu
caută-i pe Peter şi pe Yannkele
şi spune-le că-i aştept
să-i duc cu vaporul
într-un Voiaj
prin Rodador
rog de acum
(Cu mulţi ani în urmă, îţi scrisesem o scrisoare.
Probabil că erai prins cu ale tale şi îngrijorarea mea nu ajungea la tine.
Era după 11 septembrie, 2001. Trecuseră ani de când nu
mai ştiam nimic despre tine. Am profitat de situaţie
şi-am făcut apel la serviciul consular român din NY.
Doream să mă asigur că nu ai fost în Turnurile Gemene).
Constanţa, 29 decembrie, 2013
(când Dorra lătra ora 17:34
durerile naşterii erau la început)
*************************
căutându-mi amicii de şcoală
Ioan-Mircea Popovici
[30.Dec.13 12:19]
"s-au sălbăticit şi ele
orele şi clipele mele
s-au strâns împreună-ntr-un gard viu
împrejmuind casa Tympului"
aţi venit şi voi
cu un cerc magic
de prietenie şi bucurie
chiar acum când
eram grăbit
să dau zvon
să primesc cât mai repede ştire
de la Kohn Arthur
ieri am văzut o pasăre de ţărm
cât o pitulice
care l-a acceptat pe fotograf
să se apropie de ea
s-a lăsat mângâiată
apoi s-a ridicat de pe cuib
în care avea trei ouă
a dat un tur
de jur împrejur
să vadă dacă fotografu-i singur
şi merită încredere
când a revenit
nu s-a mai întors la cuib
ci s-a aşezat în palmele fotografului
care făcuse din palme
un cuib
în care aşezase ouăle
o imagine atât de duioasă
un om
şi-o pasăre
sub arcadepontice
urarea
să dai de templul dorinţelor
din care să pleci cu seminţe de RODADOR
şi-n plus
să găseţi cântecul
şi descântecul
cu urările de an bun
cu sănătate şi cu bogăţii spirituale
ca cele bune
să se adune-n casa omului
purtător de lumină
şi Adevăr Pur
căutându-mi amicii de şcoală
primii care mi-aţi ieşit cu darurile
aţi fost voi
nimic nu-i întâmplător
aşa-mi spunea Isihie
când ai ajuns într-un loc
nu te grăbi să pleci
anul acesta
nu-l voi lăsa să se termine
se aplică lema gestului
teoremei de prelungire
operatorului compact şi pozitiv
din motiv
******************************
****************************
icoana-şi alege singură
de la ymp (20:19:51 14 Ianuarie 2014)
lumea tropăie uitând de memoria paşilor desculţi/ greu se mai fac oamenii oameni/ şi asta/ numai pentru că/ au uitat să citească/ au uitat să iubească/ dar şi mai grav/ au uitat să trăiască/ întru bucurie/ proba "întru bucurie"/ nu-i la îndemâna oricui/ şi aceasta/ pentru că lumea/ a uitat lecţia livezii/ în livada darurilor/ există o rugăciune cu sporirea roadelor/
am pus aici mai multe adrese ca să vă aduceţi aminte de "spiritul plajei cu suflet în mijlocul căreia există o uşă în spatele căreia există scara fără nume" .
nu uitaţi criteriul bunei alegeri când ceva-ţi dă linişte şi căldura-n suflet somn odihnitor şi vise frumoase, înseamnă că eşti pe drumul cel bun.
când ai prea multe remuşcări, ai două variante: ori eşti prea aspru cu tine, ori ai prea multă amânare-n cele pe care le ai de făptuit.
nu uitaţi: Cântecul fără portativ trece.
faceţi ca-n ale voastre clipe să nu cadă două picături în acelaşi punct ci, mai degrabă, să semene precum şuvoiul cascadei care curge prin cascadă: este mereu proaspăt, deşi cascada rămâne aceeaşi. apa-i mereu proaspătă.
eu am lansat vorba "apa trece, cascada rămâne aceeaşi". probabil face parte din multele Alexisme, Sloterisme, Zelkanisme.
pentru că nu mi-ai scris prin echipajul tău, am pus aici mai multe adrese. Ionut Amza, mâine aduni de la echipajele voastre şi-mi trimiţi cele ce vă reprezintă pe fiecare echipaj în parte. vedeţi cine are mai mult de 6 absenţe intră în seria a doua la examen. ceilalţi în seria I.
care aveţi contribuţii deosebite în "portativul faptelor", puneţi-le în evidenţă. poate reusiţi să vă adunaţi cât n-aţi reuşit în timpul anului. puţini sunt cei care-şi iau rolul de student în serios. în general, ştiţi să oferiţi "promisiuni", uitând să le onoraţi cu fapte luminoase de aceea "ezotericilor" , vă sugerez să vă alegeţi un nume mai potrivit de exemplu: "Echipajul celor din urmă" ,"Celor care cred în faptele bune", "Consumatorilor de încredere", " Echipajul lui Eliade", "păguboşii" "răpciugoşii". vedeţi voi un nume care poate conţine şi un pic de umor care să vă stimuleze.
trimiteţi-le colegilor şi vedeţi la piramidă că aveţi câţiva care ştiu că "nisipul stă la un loc doar dacă-l uzi zilnic". pilda grădinarului care s-a întâlnit cu îngerul, pilda ţestoasei norocoase, pilda gospodarului care-a primit darul de-a înţelege graiul animalelor.
între pozele ataşate apare Icoana făcătoare de minuni a Cuvioasei. este o icoană care-a stat mulţi ani la mine-n galerie şi ieri dimineaţă a spus: Domnule Profesor, trebuie să ies să întâlnesc şi altă lume. aici am stat până când au început să vorbească pietrele, inimile împietrite au început să cânte, cele mai neduse la biserică au început să descânte. să văd şi eu acum cum faceţi voi "ştafeta echipajelor".
curând, UMC are-o mare aniversare. bucuraţi-vă de scara vaporului şi înmulţiţi competenţele voastre acum, când energiile ard dintr-o simplă adiere de vânt.
nu vă lăsaţi gârboviţi de îndoială şi aduceţi-vă aminte că amânarea-i arma celui murdar.
cine nu are Cuvânt, cine nu ştie să-şi ceară scuze, cine nu-şi cinsteşte aproapele ca pe sine însuşi, acela merită să-şi găsească bolovanul lui Sisif , istmul lui Sinis şi săgeata din arcul Dianei în zbor spre Acteon.
împingea unul în coşmarul lui la un vagon şi i-a spus unui prieten la cârciumă motivul oboselii lui. şi i-a spus prietenul lui să-l ia ajutor în vis, ca să apuce şi el să doarmă. a doua zi prietenul era obosit şi omul cu vagonul şi mai obosit. motivele le găseşti în piramidă. nu unul, nu două, vreo 77 de motive dar dintre toate acestea doar unul este de ţinut minte din pozele ataşate.
spune-mi: care ţi-a plăcut cel mai mult. care din ele preţuieşte cel mai mult pentru tine. cum toate lucrurile sunt în echilibru pune şi tu-n balanţă "icoana ta" şi oglindeşte-te-n ea aşa cum face cel care ştie că doar prin celălalt fiecare din noi este o Persoană Persoană, nu este niciodată singură ea. presupune dialogul cu celălalt.
multă minciună şi multă prefăcătorie se consumă-n zilele celor care nu cred în nimic.
spunea Părintele Isidor o vorbă: fiecare avem o treabă şi l-am întrebat de când este în mănăstire şi-a venit struţul şi mi-a luat pâinea din mână şi pe când m-am întors părintele dispăruse în vie.
doream să-l cunoaşteţi pe Isidor să aflaţi că şi oamenii care trăiesc în sfinţenie le mai dă Dumnezeu o încercare tare.
mi-ar fi plăcut să aflu ce medicamente avea nevoie Părintele, după cum aş fi putut vedea punguţa aceea de medicamente.
a făcut mai multă bucurie decât au reuşit să facă 20 de studenţi care nu aveau rugăciunile la ei şi nici bucuria întâlnirii cu Chipul sacru - Omul Chip al sacrului - discuţia cu Părintele Isihie într-o altă vie, la stupina de la Frăsinei în Noduri de Tymp.
ieri a fost Ziua Icoanei a început ziua cu o minune.
azi a fost Drumul Icoanei mâine este ziua care te aşteaptă să-ţi vezi grădina aşa cum ţi-ai pregătit-o.
ne auzim pe butoane cu cele 8 trepte din îndrumar luate pe îndelete pas cu pas cu interiorul conului pozitiv.
după cum ne este gustul faptelor aşa este şi rodnicia seminţelor din pilda semănătorului.
Ponna latră în spatele scării semn că lumea tropăie uitând de memoria paşilor desculţi.
******************************
afacerea nana
(cvintetul din cafenea)
1. la ora la care se scoală comandantul
cartul doi merge la culcare
aici
de pe punte
se vede-un cocor
şi-un soare-n stufăriş
2. şi-a făcut tristeţea-n tine rădăcină
de-ar face-o coroană frumoasă
şi fructe
măcar cât o ghindă
şi tot n-ar fi degeaba
graba omului este pretextul
motivul adevărat îl trec sub tăcere
la o masă alături
Pictorul bea o bere
3. au venit cormoranii la mine
şi m-au întrebat:
care sunt cunoştinţele de început
ce trebuie să ştim să facem
voi sunteţi cunostinţele de început
şi trebuie să ştiţi să vă ajutaţi între voi
4. corabia s-a umplut cu pilde
furtuna s-a potolit
pentru că toate
cu înţelepciune s-au făcut
făceam o eboşă după visul tău
apăsând pe câte-un contur
insular
fii tu fără grijă
că grăuntele de muştar
face mai mult
ca un punct de sprijin
imaginar
treaba aceasta o învăţasem de la mama
totul era la ea o afacere cu câştig
câştiga şi se bucura
şi când pierdea
5. zicea Sfântul despre-un stâlp
Stâlpul şi temelia Adevărului
şi-aş îndrăzni să brodesc
din haşuri imaginare
o întrebare
pildele tale de suflet
moştenite de la mama ta
şi de la tatăl tău
le-ai îmbrăcat
în Bucuria vieţii tale
cu înmulţirea talanţilor
Semănătorul şi cei 10 leproşi
şi-a pescuirii minunate?
aici mi-am adus aminte de
afacerile mamei cu Nana şi cu Maria
cu Nana pleca-n Ungaria
şi cu Maria
la Praga
avea mama cultura afacerilor în sânge
aşa cum tata trăia
slăbiciunea emoţiilor la botez
la nunţi
dar mai ales
la plecare
Constanţa, 17 ianuarie, 2014
(afaceri în Cafeneaua Scriitorilor)
(PS): Îmi spunea Pictorul că va deschide o expoziţie la
Vatican, cu 105 lucări. Iată că primul pas s-a făcut. Ai o imagine cu acestă
expoziţie la Muzeul de Artă din Constanţa deschisă pe 15 ianuarie, vernisaj la
care Pictorul a recitat din Eminescu. Acum află şi ei, cei de la primărie şi
cei care n-au ştiut până acum să treacă prin galerie.
*************************
în prelungirea Zidului Alb
Ioan-Mircea Popovici
[21.Jan.14 09:36]
"corabia s-a umplut cu pilde
furtuna s-a potolit
pentru că toate
cu înţelepciune s-au făcut"
"To be or not to be
That is the question!"
Cum îţi sună aceasta?
“Similarly, one can show that…”
vor veni vremurile/ când se vor aduna cele bune
şi tot buruienişul/ toată şerpăria de acum
vor părea/ dintr-o poveste absurdă
tot afacerea Nana
avea să fie pietrarul
care se ocupă de piatra de hotar
de la altarul bisericii
Naşterea Sf. Ioan Botezătorul
din Bujacul Aradului
şi Miruna
fata arhitectului Miloş
care se ocupa de Monumentul Eroilor
dintre Primărie şi Palatul Cultural
şi celelalte de acum
de pe Strada Eminescu
la numărul 16
o stradă paralelă cu Meţianu
unde-am copilărit
în aceeaşi curte cu Ştefan Zicher
care se ocupa de Cursa de şobolani
si de Abelard
toate acestea
capriciul unui hazard
despărtite de Plaja cu Suflet
de un simplu gard
în prelungirea Zidului Alb
********************************
în ochii Pictorului
(şi-ai celor care iubesc)
priveşte în ochii Pictorului
şi spune-mi ce vezi
dacă stai de vorbă cu El
afli ce înseamnă să iubeşti marea
şi lumina deschiderilor spre Infinit
am cunoscut oameni-icoană
şi icoane care şi-au găsit omul
icoana lui Gheorghe Clinci
de la Părintele Isidor
pe laviţa unui nor
cu unitatea imaginară
în lumină
ultramarină
ajunge-n Topalu
printr-o minune
trăită de ei
şi ţinută-n taină
o coardă care cântă
încântă
un capăt este la tine
celălalt la El
cheia corzii
aici
ai căutat ţărmul faptelor
fugind de zarva cuvintelor
în linişte şi
bucuria de-a fi
în dragoste
Constanţa, 2 februarie, 2014
(din taina icoanei făcătoare de minuni)
****************************
aniversare mare
(24 de ani de UMC)
aici este loc de portativ
pe care se aşează
din zbor
un motiv
din memoria acestui început
noul val
amphiteatrul universal
mereu aniversăm câte ceva
ieri mă întrebai
ce dată să pui
pe Icoana făcătoare de minuni
şi-am spus
ce dată vrei tu
apoi mi-am adus aminte
că 14 ianuarie
este Ziua Icoanei
şi de acum
aşa va rămâne
aruncă tu zarul sorţii
şi-ai să vezi
că-n ale mele
cade pe faţa 7 a zarului
pentru că aşa-s născuţi sorţii mei
să fie-n acord
cu această aniversare
24 de ani de existenţă pentru Ea
Universitatea ta şi a mea
pe 6 februarie
în ale tale ziceri
despre Voinţă-Cuvânt-Fapta bună
tinerii dau tonul
(aplicând lema lui Gabriel - Cristian
ai răspuns printr-un gest
pe care-l vezi în filmul tău
de după data de azi)
bine că ai dat drumul la bilă
şi te-ai deschis
zilele astea
ai vreme
să le trăieşti din plin
în jumătăţi inegale
o jumătate reală
cealaltă imaginară
pe scara cu ploi şi cântec
cântecul întâmplărilor
în ecou
semn nou
unitar
sigur
al şaptele punct de zar
soluţia ecuaţiei ymposibile
o ştiu doar ei
prietenii mei
Constanţa, 28 februarie, 2014
1. temporar
"templul apollo"
este inaccesibil
compensator
există o intrarea secretă în amphiteatru
2. ( cu bucurie ataşez filmul făcut de Liga Studenţilor
din UMC organizatoare de evenimente rare
primit alaltăieri de la Theodor, George şi
Gabriel-Cristian
cu ecou major
în aula Gavrilă Rican
fiecare clipă
un an)
3. Din tabourile vorbite-n Jurnalul Arborelui Sângelui…
să vezi cu mintea orbului
cum luceşte pana corbului
să iubeşti cu inima câinelui
ochii stăpânului
nu lăsa vorba să zboare
pe furtună sau pe-o noapte cu lună
nimic nu are importanţă mai amre
decât lucrurile fără importanţă
pentru că-n aceste amănunte
este cel mai potrivit loc
pentru dezbinător
să-şi facă treaba bine
nu lăsa răului
nici cea mai mică şansă
pentru că el ştie să-şi facă treaba bine
3 martie 2014
nu ne-am grăbit nici un pic
răsfoieşte-n Jurnalul Arborelui Sângelui
şi-ai să vezi drumul
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
"singurele repere sunt nişte zări
fără a şti că a fi
este verbul esenţial în viaţă
dacă-şi are rădăcinile înfipte-n pământul primului verb
a iubi" -YMP
şi-atunci începi să scrii
"păianjenul" ţese portativul
pulsul inimii omului imprimă viaţa
cântecul cuvintelor creşte
odată cu mişcarea inimii tale
până când devin fluid în inima inimii tale
în clipa creaţiei
şi reuşeşti într-un târziu
(niciodată prea târziu)
să pătrunzi adevărul spuselor de aici
Anne Marie Bejliu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu