Prima treaptă
"în toate ale mele făcute din dragoste şi cu dragoste totul se întâmplă cu Voia Tatălui"
eram
de la ymp (11:39:02 13 Iunie 2010)
eram în duminica cu grijile vieţii. poetul mă chemase să-mi povestească iar acum, ca un ecou din marele ierbar, aleg un semn de carte pe care scrie iar... şi peştii coboară pe scara templului Tymp, clepsidra stă încinsă în arşiţa verii, picuri de argint şi-un cristal încă zgură... păianjenul făcuse ţesătura pe arsura ţigării... crusta ca o cămaşă de solzi pe trupul poetului... cuvintele-s rană în cerul gurii... şi de aici urarea de vezi sau de mă crezi... şi ţie bucurie şi împliniri cereşti din toată neputinţa dă roadă ce iubeşti şi-n marea mângâiere tăceri ce cântă iar, să vină peste tine doar îngerul cu har şi-n ţărmul de albastru să crească-n vişini struguri şi rănile durerii să-mbobocească muguri acum mă plimb prin roua albastrului zidit la mănăstirea vie cu sfinţii înmiit.
**********************
în ochiul peştelui
(pânzele albe)
un fulger brăzdează cerul
în ochiul peştelui
harta cerului
arde
plouă
vin cu barca
să salvez pânzele albe
la porţile levantului
doar visele mai sunt vii
tună prelung
un inel de fum
s-a pierdut pe drum
la piciorul patului
bila s-a oprit în cădere
Constanţa, 9 julie, 2010
*************************
***************************
pe cărarea arsă de curcubeu (izvorul)
într-o umbră de vară
tare de dimineaţă
până târziu
cu răsăritul şi apusul
în arcade răzleţe
cu apele izvorului răsturnat
pe cărarea arsă de curcubeu
un copil înalţă un zmeu
paralele inegale
rătăcesc în nicicând
pe aceeaşi cale
eu vorbesc despre iiiii
tu cânţi într-un uuuuu
eu tac în abstracţii
tu vorbeşti de contracţii
eu converg divergent
tu aştepţi incident
eu niciodată
tu întotdeauna
complementare incompatibilităţi
un acum plin de alte dăţi
dălţi harnice
lovesc blocul de piatră
chipul orbului
zâmbet
aşa sunt eu
seminal
mereu călare pe-un cal
cu cornul de ducipal
picurând
clipe calde
topite de gând
viu colorat
de Absolutul blând
dincolo de privirea adâncă
o stâncă
plonjez într-un zbor
prin rodador
peninsular
barbar
cal-car
fântână de var nestins
neînvins şi curat
izvor
de
dor
întind puţin mâna
spre Infinit
câte un fir de nisip
pe dunga albastră
hrăneşte o scoică
născătoarea
perlelor
şirag
pe prag
semnele tale Doamne
urmele cuielor
ţinte fixe
abise
aici tu
hazardina
grădina pierdută
în căutarea Tympului
cu izvoare răscolitoare
răcoritoare întâmplare
pe cărarea arsă de curcubeu
un copil înalţă un zmeu
Constanţa, 10 iunie, 2010
*********************
spune tu
aici un poem acolo un portativ din toată întâmplarea doar cuta tivului dădea un motiv cântecul începea în poveste spune tu cum s-a născut el cântecul tău
poveştile mele se împletesc din raze
gândurile-s din inima plopului
îşi făcuseră acolo oras
o familie de furnici
furnicături în inima serii
tăcerile adormite-n vise
de dimineaţă tare
soarele m-a strigat de sub portativ
un nor l-a ţinut apăsat pe linie
linia a plesnit într-un punct
aşa am aflat ce înseamnă pentru tine
punctul albastru
îmi vorbea
ca şi când
dar eu
nu mai veneam cu replici
şi nici nu mai lăsam licenţele poetului
să pună şeaua pe cal
un punct de inflexiune
răsturna vasul
si florile rămăseseră-n fereastră
aşteptând ploaia
cerul şi-a adunat albastrul din întuneric
soarele şi-a strâns şi el focul în chihlimbar
de dincolo de cuvinte venea un miros de alge şi scoici
barca pescarului trecuse pe după dig spre stâncă
acolo unde-i place lui
culegătorului de perle
că-i apa cristalină
şi-i adâncă adâncă adâncă
***********************
saturând culoarea
de la (P) (20:23:19 28 Iunie 2010)
îi plăcea lui să revină folosind un vernil de retuş special din ulei de trandafir şi miez de castană încinsă-n coptura de cânepă şi apa dulce de criş tehnica era simplă. se făcea o oglindă desenând în aer un cerc se sufla pe cerc şi se obţinea oglinda-lentilă... în focarul soarelui era miezul, în cel al lunii crezul... apoi, după o formulă numai de el ştiută, se zicea ceva diofantic şi din pasul compasului se adâncea nivelul... coarnele melcului erau de acum doar ghicite... interiorul aluneca-n alta poveste in care doar violoncelistului îi era îngăduit să înţeleagă partitura... trupul pictat era de acum doar aburi... "fiecare gest tot mai adevărat am făcut cum m-ai învăţat tu fumul trecea prin oglindă"... de ştiai că-n piramidă este semnul meu mirat se vedea până departe perspectiva-n răsturnat unde din fragilul tare se născuse ieri un vers ce-şi luase de pe umeri pana altui univers şi în rana părăsită înmuia-n culori penelul retuşând uşa la tindă scrijelind apoi crenelul... verniurile de retuş cu care pictează Pictorul orb sunt din ulei de trandafir cu răşină de brad (combinată tehnica De Chirico - Zelkanu) dintr-un turn cu scara dublă de atac şi cuceriri pe întinderea din Tympul cunoscutei reveniri recunoşti aici trei noduri dincolo de ploi de vară din atelieru-n care îţi pictam seară de seară fata cu cercel de scoică.
**********************
*********************
dimineţi de julie
(fotograf de august)
am luat distanţă
de ieri de azi şi de mâine
călcasem treptele scării
de mii de ori
fără să ştiu
că una din ele-i
cărarea lunii
adusă de Alexis de la capătul lumii
fumul trecea prin oglindă
dinspre piramidă
cântec de ceas
umbra norului grăbea-n lucirile valurilor
surpăturile malurilor lăsau să se vadă intrarea
pe cărarea cu plopi
melcul trage urma de pleoapă
eram curios de acum
ce lume înveleşte
sufletul lui
niciodată nu îmbrăcase
cămaşa cadrilată
a jucătorului
la piept
o rană-şi lăsase motivul
pe lacrimă
pion e4
gambitul regelui
departe începutul acesta
albul atacă tâmplele
negrele gândurile
Constanţa, 29 iunie, 2010
(din insula de poimâine)
http://primatreapta2010.blogspot.ro/2010/06/fotograf-de-august-am-luat-distanta-de.html
http://primatreapta2010.blogspot.ro/2010/06/fotograf-de-august-am-luat-distanta-de.html
***********************
(noduri parţiale)
cu încetinitorul pe clipe lungi îşi aduce aminte
când să citească ceva din tine au rămas toţi încurcaţi
amestec de alge de mare cu flori de tei şi salcâm
umbrela pierdută
butucul de piatră
zbor prin oglindă
privirile spun totul
soarele-şi atinge nordul pe răsărit
peştele zborului chiar s-a oprit pe creasta norului
oricum ajung prea devreme
inspirat intervalul 12:21-17:34
patentul întâlnirilor rare
în ziua cea mai lungă
Infinitul iese prin lume
…………………………
Constanţa, 21 iunie, 2010
************************
aria cercului
de la pi(ro.patrat) (17:03:33 14 Iunie 2010)
acum când ştiu ce n-am ştiut acum când pot ce n-am putut acum când fac ce n-am făcut acum când pot să tac să scriu acum când sunt din tată fiu acum sunt cel mai viu când ştiu să povestesc cum undeva acel cândva nu-i viitor ci e chiar apa de izvor acolo-n Tympul rodador sămânţa florii care-n cânt pare şi apă şi pământ şi prin poem meta-stabil se-ntinde-n ape înspre nil şi de aici la piramide necunoscutele clepsidre ajung pe portativ acum acum când ştiu ce n-am ştiut acum când pot ce n-am putut acum când fac ce n-am făcut acum când pot să tac să scriu acum când sunt din tată fiu acum sunt cel mai viu când ştiu
*********************
nimic întâmplător/ Ziua de azi
"pentru cei care iau viaţa în serios, lumea-i făcută să fie o poezie"
formula secretă
o furtună de vară
cu fulgerele
oprinte-n haine de lumină
ancora-n aşteptare
între ţărmuri înalte
scoici
şi plasele pescarilor
dunga imaginară
legând lucrurile frumoase
ca-n inima unui copil
merită să încerci
sfârşit de vară
cu lumina de miere
mă prinde pe drum
norii odihnesc
în firul de iarbă
uitat semn de carte
privesc dintr-o parte
fereastra deschisă
spre plaja cu suflet
monştrii îşi dispută
insule în arhipelag
********************
fluierând în solz de peşte
ca un motto-n ceas de taină
iau un vers şi-l cânt cum zic
lăsând umbra înserării
să umbrească un nimic
“voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic”
şi acum
când cânt în dodii
trec prin visul de poet
fluierând în solz de peşte
pe Regina Libertăţii
o aştept
“aşezată-n tron de aur
şi domnind trei lumi rebele”
ea-mi vorbeşte dintre stele
limpezind apele mele
ce mai ieri
topeau confuzii
de pe scara cu iluzii
ce zici tu
să las să treacă
o hoţie peste treaptă
eu mai cred încă-ntr-o lume
care-şi va hrăni dreptatea
cu puterea din iubire
dintr-un vis cu
fericire
Constanţa, 31 julie, 2012
(azi ne aducem aminte)
*************************
călătoria pinguinului a luat sfârşit
(calul a nechezat de trei ori)
aşa a fost să fie
călătoria pinguinului a luat sfârşit
din oul ocrotit şi rostogolit
a ieşit un pui
ceasul solar a rămas fără umbră
calul a nechezat de trei ori
în zori
fântânile au secat de jur împrejur
la răscruce
cete de paparude imploră ploaia
flaşnetarul cu papagal îmbie trecătorii
“între atâtea necâştigătoare
trebuie să fie unul mare”
în cuibul din nuc
pentru prima oară
din oul de turturică
a apărut un cuc
Fecioara a născut Fiul
apele fluviului
s-au limpezit în mare
curgând de acum spre izvoare
pe insula meeea e soare
lătratul câinelui te cheamă acasă
iedera a acoperit zidul alb
în uşa din mijlocul plajei
floarea roşie
fluturele
şi-o pană de cormorană
frate
ce-ai spune
ultimul cuvânt
Constanţa, 28 julie, 2012
*********************************
****************************
lacrima bucuriei
(geamăna insulară)
1.
învaţă să spui de 888 de ori da
şi-o singură dată
nu
ca bornă de altceva
uşa-n spatele căreia
o altă plajă cu suflet
geamăna insulară
mişcări-n iteraţii dense
iar de ieri
acuma-i iară
cu scară
2.
din cântecul cucului
dăruiesc
umbra nucului
dintr-o seară de vară
istovitoare cucerire de insulă
viitoare peninsulă
din iubirea ei
cu ţărmul originilor
balanţa versului
nu te fă că nu auzi
adresat cititorului
cu versul
nu Te fă că nu auzi
3.
rătăcitor
caut lumea mai bună
cu 888 de da
şi-un singur nu
mă-ncercam a căutare
cu alegeri din pietriş
până-n ziua sfântă-n care
am găsit un aluniş
după gardul din nuiele
împletit din zori de zi
peste roua dimineţii
care o sorbeau drumeţii
să mai stâmpere din sete
răcorindu-se pe plete
gândurile-valurile
potolind
4.
fie gândul lăudat
că pe noi ne-a ambarcat
în voiajul însetat
trandafir cu fir întins
de aici
spre necuprins
vezi tu cuiul cel din grindă
cum se ţine-n vremea-n care
tu-n oglindă povesteai
cum ai încrustat în lemn
ziua primului tău semn
sper că acesta-i cântecul
şi-n pântecul aşteptării
visul împlinit
se lasă-n voia sorţii
iubit
plecările mele-n călătorii marginale
pe drumuri abisale
cu strângeri de frângeri
şi îngerii amintirilor
paznicii fântânilor din deşert
ţesură mărunt
fântâna micului prinţ
vie copilarie-n plină maturitate
cu înfrâgerile asumate-n propria furtună
prima din ele
5.
taci tu-n bucuria mea
adună-n visterie
obiectele spaţiului viu
în care-un fiu
oricare-ar fi el
rătăcitor sau rămas acasă
facerea de bine şi ofrandele-s alegerea lui
spre vindecarea orbului
Constanţa, 20 aprilie, 2012
http://nimicintamplator.blogspot.ro/2012/04/lacrima-bucuriei.html
*****************************
Livada darurilor
ploaia de azi a şters urmele
de la ymp (13:31:43 19 Mai 2012)
când eram mai copil şi vorbeam despre lucruri dragi, un nod mi se punea în gât glasul se făcea tremurat, ochii se umezeau ca izvorul din stâncă şi-un fel de jenă mă făcea să revin înlăuntru. ieri au înflorit măslinii sălbateci. nu-i o metaforă dintr-un vers, este fereastra acestui univers în care-am rătăcit ceva vreme până când ploaia de azi a şters toate urmele. în mine-i acum o livadă. măslinii au înflorit pe 17 iunie şi-n murul zidului alb a înflorit floarea de mac sălbatec şi-ar mai fi de spus dacă nu acum...
Din dor rebel
(crezând în lumea cea mai bună)
se plimbă Infinitu-n mine
ca cerşetorul într-o gară
cerşind un fum
dintr-o ţigară
L-am întâlnit azi
prima oară
trecea pe Tomis
cu o cioară
ce cârâia a cânt de vară
pe umărul Lui stâng
cu inima plângând
râzând
curând
voi fi şi eu ca El
învăţătorul cel rebel
sătul de hoţi
şi de minciună
crezând în lumea cea mai bună
aici-acum
rodind sălbatec
cu calul meu mâncând jăratec
luaţi de val
interior
era pe cerul meu
un nor
........
..............
...................
Constanţa, 23 julie, 2012
*************************
Ţărmul cu vişini
*************************
Un cântec şi-un lătrat de câine
************************
Portativ
"în bucăţi curgeau fărâme picurând a praf de stele mângâind spre amintire şi-a cântare-n care ele visele pe scara vieţii făceau muguri pentru plop oprind ţărm cu răsăritul în rotundul unui strop"
**********************
clipa şi sămânţa
de la alexis (23:15:27 31 Ianuarie 2010)
eu rostogolesc o clipă prin sămânţa din nămol şi când vine primăvara soarele o dă de gol şi-nfloreşte într-un nufăr lâng-o lebădă uitată sub fereastra amintirii din acum şi altădată restul vine dintr-un cântec fără margini sau origini şi din cuiele înfipte răstignind în ele pricini curge sângele uitării şi-n corola mântuirii spicuiesc altă sămânţă ce-o sădesc în taina firii
**********************
clipe căzute
(poeme-n oglinda fântânii)
sub pietre
clipe căzute
spre scara scărarului
în cântecul ţărmului
fiecare seară
poeme-n oglinda fântânii
dincolo de nisipuri şi de întâmplare
lumina-şi uită raza
pe unda rotundă
dogoreşte
a căldură şi dăinuire
acum
şi iarăşi acum
fericirea-i în jarul vulcanului
descătuşare de întâmplare rară
pe-o pagină pierdută
lacrima
Constanţa, pentru 14 martie, 2010
***************************
corzile sufletului
de la ymp (08:04:40 27 Aprilie 2010)
am ridicat soarele-n răsărit am întins corzile sufletului între vişini şi scara din mijlocul plajei beau prima cafea, a doua şi-a treia şi la a patra zic: ce mult se-ntinde un nimic născut din cântecul aşteptărilor important într-o aşteptare este să nu baţi din pinteni să ieşi în întâmpinare în orizonturi largi la lumina dimineţii la lumina zilei a serii şi-n taina nopţii oricând oriunde iubind pe când se cerne-n cer povestea şi când sunt şoapte la izvor eu las să cânte amintirea şi urc spre ţărmul rodador plecând în pas desculţ prin roua călcând pe pietre de rotund şi prin livada mea cu vişini şi trec arcade-n joc secund... mai tac, revin şi iau odihna şi când adun tot ce am spus privesc spre semnele de cuie şi spun... aicea esti, Iisus... imi iau sageata-n care tinta e punctul ce lipsea pe cer şi încolţesc dintr-o sâmânţă fântâna unui nou mister... din când în când din şoapta-n şoaptă te strângi în mine într-o faptă în care dragostea-i dintâi tu-mi cerni a dor rămâi-ră-mâi pe undeva vei reuşi să vezi ce cald e şi ce plin ameţitor ca-n vechiul vin la care te înclin cu un suspin
***************************
Scara cărării coborâtoare spre mare
*****************************
odă bucuriei (ţărm înalt)
plouă-n decembrie
cu picuri de vis
plouă pe zori
printre crengi de cais
se adună din nor
ca un zbor de cocor
cântarea răsare în ritmul luminii
mi-e răsăritul proaspăt
cu ţărm înalt şi mare
cu dig cu stuf şi ierburi
cu irişi din acum
peisaj cu valuri foşnite
digul cu spargeri zvâcnite
marea în valuri lung-portativ
un glob se aprinde din aer foşnind
din valuri se sparge o undă vuind
zori se înalţă pe clipă şoptind
cântec cu raze din dungi de azur
revine iar ieri într-un azi lung şi pur
trei puncte de sprijin fac cerc în acum
magia luminii se strânge pe fum
în bucăţi curgeau fărâme picurând a praf de stele
mângâind spre amintire şi-a cântare-n care ele
visele pe scara vieţii făceau muguri pentru plop
oprind ţărm cu răsăritul în rotundul unui strop
valuri foşnite
digul cu spargeri zvâcnite
Constanţa, 28 decembrie, 2009
************************
din valuri de memorii
(în inima mea)
am înălţat altarul pe ţărmul meu cu jar
în rugul rugăciunii cu jertfa dintr-un dar
zidind în mine clipa mâniei şi-a durerii
în vidul alb e cântec din pântecul tăcerii
prieten mi-este doar butucul plin cu uşile din vis
pe cărarea spre origini fără chei de compromis
din valuri de memorii trei corbi într-un castan
stăteau pe creanga vieţii în clipa dintr-un an
şi-n răsăritul zilei în umbra de sub nor
peninsulara seară în zborul de cocor
ţinea în derivată doar punctele de sprijin
iar când toate par că-s spuse şi în multe crezi un rost
într-o mică întâmplare vezi că-n clipa ta-i un cost
eu ştiu ce-i acela un răsărit
ce se plimbă trei luni pe linia orizontului
şi ştiu ce-i un apus care nu vrea să apună
soare soare
fericirea tristeţii mele
te trezeşti şi te plimbi la orizont
fără oprire
fără nici o grijă
vezi
s-au făcut deja trei luni
când te duci la culcare
nu mai ajungi să cazi în mare
ca stelele căzătoare
în inima mea
te încăpăţânezi şi rămâi pe cer
să-mi dai lumina pe care o iubesc atât de mult
te ştiu aşa de bine soarele meu derbedeu
care nu ascultă decât de inima lui de jar
ţi-aş spune mai multe dar stau să asculte
nişte flori de mac şi mai bine tac
ninge-n gândul meu cu cetini şi cu alb de pescăruş
în cafeneaua scriitorilor noi doi la o masă
Constanţa, 17 ianuarie, 2010
*************************
de la ymp (19:24:48 29 Martie 2010)
clipa de sprijin este fiecare clipă trăită în linişte şi-n iubire în reala fericire despre acum şi atunci despre plaja şi lunci despre întâmplarea pregătită şi despre brambureala umbrelor fioroase şi vijelioase semnele mele la piramidă au amprenta străina lui copy-paste... marea trecere pregătită în aşteptarea semnului... şi primul semn este semnul lui Iona (Matei 12, 39-43) şi-mi aduc aminte ce zice Psalmistul: Fă Doamne semn spre bine, ca să vadă cei care mă urăsc şi să se ruşineze, că Tu, Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mângâiat (PS (85, 16) orbul meu învaţă să vadă, să înţeleagă, să pătrundă minuni peste minuni, taine peste taine şi vederi peste vederi, fiecare clipă fiind prelungită-n lumină lină şi plină. vorbirea curată-n căldura inimii şi-n lucrarea lacrimilor inimii, spre pacea gândurilor, imacularea gândului, contemplarea tainelor, luminarea inimii, bucuria desăvârşită nesfârşită...
http://portativ-imp.blogspot.ro/
-----------------------------------------------------------------------
Gând din parte-mi...
am găsit fereastra casei de pe plajă deschisă
şi-am văzut în bila albastră
povestea din RODADOR
şi-am mai găsit intrarea secretă în amphiteatru
tocmai pentru că
temporar
"templul apollo"
este inaccesibil
cum am găsit
am aplicat lema gestului
pe scara fără nume
Anne Marie B
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu