ecvestru&rupestru

scriu şi scriu cu imaginea unei febre atemporale
de partea unui gând aparent rupestru
o fâşie se anunţă a fi ecvestră
la final când voi reuşi să împlinesc povestea
cu creierul transformat în cărbune
se va vedea pe zidul alb partea de gând extras
ca o floare statică din peştera în care s-a format
odată cu sărutul a două pietre:
una aninată de tavan
cealaltă păstrându-şi rădăcinile
şi aşteptând întâlnirea cu rădăcinile copacilor

pădurea e veselă de felul ei
lasă copacii să umble pe unde vor
rădăcinile lor ating stâncile se îmbină se înmulţesc
nu schimbă cu nimic logica de aur vechi a naturii
de asta m-am gândit să scriu despre gândul
şi ecvestru şi rupestru
pare o glumă dar sunt foarte foarte serioasă
m-a luat somnul dar mă voi trezi curând

dansul fărâmelor de gând continuă
arta se naşte renaşte amorţeşte o vreme
apoi revine ea însăşi călăreaţă voioasă
pe calul proaspăt potcovit
aşteaptă în faţa peşterii întâlnirea
ropotul tropotul gândului împlinit

flux reflux flux reflux...

Anne Marie Bejliu, 11 iulie 2014