miercuri, 16 iulie 2014

misterul verbului - "a fugi" -



se simţea în toată vâltoarea 
acţiunilor cuvintelor sale
ca o rădăcină de stejar 
întinsă până la liziera pădurii

jocul nu mai înceta 
frazele se adunau la baza copacilor 
din pădurea frustrărilor
- repetabile reamintiri declarate oficial uitări -

o singură propoziţie în care subiectul
într-o bucurie de moment
a scăpat o virgulă alături de el
era urmat de predicatul
materializat într-un verb oarecare

şi-a mai întins o ramură subpământeană
a învelit glezna altui subiect
apoi a dezvoltat în tăcere
tema romanului fără început fără sfârşit

la finalul răbdării
a prăbuşit totul într-o mapă verde
imitând natura declarând cântec
propriul agramatism

dar el era rădăcină de stejar
rezistent ca o fortăreaţă cucerită
de incendiul arderilor incendiare

a continuat
să scoată ramuri subpământene
până când învins de flăcări
a devenit el însuşi verb
acceptând mişcarea
ca pe o mângâiere
în răsunetul fără acoperire

"a fugi"
era sămânţa împlinirii lui

Anne Marie Bejliu, 15 iulie 2014


















Nino Orlandi















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu