limonadă

ca o limonadă simt pe degete viaţa

mâinile scapă de unsoarea metaforelor incomplete 
ochii se umplu de galbenul coajei
pentru că imaginaţia reconstruieşte la nesfârşit
lămâile din care s-au extras cu răbdare esenţele

zeama aceea acrişoară în care te scalzi la nesfârşit
uneori amăreala clipelor devine insuportabilă

guşti iar şi iar acreala limonadei

îmi place mai mult limonada fără zahăr acum
lămâia să o muşc aşa
fără stratul superficial de zahăr

greaţa trece mai repede
percep tainele care mi se pot dezvălui
mai uşor mai clar mai curgător

dacă aş adăuga zahăr
grăunţele zahărului ar deveni obstacole
nu de netrecut. obstacole pur şi simplu

ca o limonadă mereu abia începută simt viaţa
cer lămâia/ lămâile din care a fost făcută
să le simt coaja

caut într-un por sau altul sau altul
unde Doamne iartă-mă s-a rătăcit omenia
unde i s-au putut rătăci iubirea prietenia
frumuseţea...

Anne Marie Bejliu, 20 iulie 2014