tăceri

în liniştea ochilor tăi mă ascund
când şi când aminteşte-ţi să-mi dărui jocul pleoapelor
acolo aud şi privesc conturul glasului tău 
şi în fiecare zi las o geană să-mi atingă timpanele gîndurilor
agitată din fire mă liniştesc
 la curgerea unei picături dintr-o poveste
aproape a mea aproape a ta nicicând a noastră
pentru că între noi hotarul creşte
naşte puii de argint ai depărtării

cum pot trece. sunt respinsă zilnic de cugetarea ta
împingi iarba mai aproape tot mai aproape
de marginea în care hotarul 
îşi lăfăie fiecare punct pe câte o aripă de pasăre
într-un zbor stratificat în frazele lui iulie
se nasc arcuri iar săgeţile sunt livrate prompt
la fiecare bătaie năstruşnică a inimii

în liniştea zidului de iarbă mă ascund. te aştept oricând
oricât aş umple sertarele bibliotecilor cu rânduri printre gânduri
cu gânduri printre rânduri
ştiu că eşti dincolo de zidul de iarbă
undeva departe în casa pe care tocmai ai închis-o cu o scară

în liniştea lui şapte iulie sărbătorim
tăcerea ta tăcerea mea tăcerea zidului de iarbă
la final numărăm fiecare pe câte o parte a hotarului
treptele scării

Anne Marie Bejliu, 7 iulie 2014