nouă

(eu mai pot spune mâine. de ce)

mâine îmi va fi mai uşor să calc apa
ştiu că mă voi scufunda 
dar a şaptea oară îmi voi aduce aminte 
că în mijlocul gândului 
nouă îşi reliefează accentele 
desenul devine mai clar

în mâinile crăpate ale olarului lutul
se va răsuci mai uşor
pentru o nouă amforă a aşteptărilor
cândva se vor modela
după arcuirile timpului iar amfora
va avea un braţ sau două
pentru a-i prinde trupul
între cuvintele rămase nescrise de tine

cel plecat acum revenit
odată cu păsările toamnelor netrăite firesc
în care lumânările se aprind pe un pod arcuit
între naştere şi vadul râului încercărilor

mă întreb de câte ori
voi atinge malurile înotând spre tine
ca o pasăre de apă
uitată într-un bob de muştar
la poalele muntelui cântecului inimii
când piramida din nisipul aniversărilor
lasă boabele de rouă
pe frunzele copacilor nenăscuţi

Anne Marie Bejliu, 13 iulie 2014
00:03