există

există un loc în care inima omului 
lasă trilurile aerului să-i umple fântâna cu cumpănă
cu visele toate adunate 
în forma unui flaut unei lire de platină

uneori totul devine os în lira soarelui 
scheletul florilor împământenesc gândul 
frazele cresc 
şi tabăra cuvintelor se aşterne
la poalele muntelui de răspunsuri

ca un burete fermecat fiinţa absoarbe cu bucurie
fiecare fragment de răspuns
ridică sarea lacrimilor pe frunze

acolo totul e limpede mai ales când cerul
îşi lasă mai întâi tremurat apoi clar chipul să se cearnă

într-o fracţiune de creaţie
esenţele poemului îşi prind braţele

hora începe să-şi rostogolească farmecul
asupra spaţiului în care mişcarea
este spirala care uneşte punctele incandescente
ale dorinţei de frumos

Anne Marie Bejliu, 2014