probabilitate

- re-sau ne-analizată destul -

probabil că îmi vei accepta iubirea 
atunci când în cer 
aripile mi se vor întregi cu încă o tăcere

adâncă tăcere netulburată de strigătul orgoliului

glasul inimii acelei pete de lumină
nu va mai fi tulburat de uitare de iertare
de ascultarea repetabilelor scuze

ce simplă scenă se va contura prin cer
când vei ridica privirea
curios să vezi cum se duc toate pe rând departe

şi scapi
scapi de zgomotul şoaptelor
scapi de vibraţiile cuvintelor de care fugi

nu întâmplător există muţii dar vezi tu,
ei au mâini şi gesturile lor largi sau scurte repezite
tot îmbracă frazele nescrise neauzite

probabil că n-o vei accepta nici atunci

avantajul va fi că nu va mai fi accent de durere
atunci voi trăi bucuria, omule
o voi trăi simplu curat

te voi putea privi oricând în ochi
-poate nu-mi vei cunoaşte nicicând
prezenţa sau absenţa din arealul în care
ca o jivină fugărită de frustrări te manifeşti
prefăcându-te zilnic că eşti liniştit

în gândul tău
unicitatea necondiţionarea
te definesc te protejează
într-o mare de iluzii şi minciuni
aflate mereu
pe vârful limbilor de carne ale oamenilor

ţine în palme crucea de lemn
de nori de apă de aer
de gânduri de flori de verde de nisip de viaţă
şi spune-mi tu, omule,

nu e mai simplu să mă auzi
nu e mai simplu să asculţi cântecul inimii
decât să cauţi cuvinte noi în care
ca într-o bilă uriaşă de iluzii te adânceşti
devenind tu însuţi iluzia unei iubiri
pe care acum o trăiesc bucurie
atunci o trăiam ca pe o continuă frustrare
ca pe un act plin de gestica înotătorului
într-un ocean în furtună

probabil că vei visa iubirea
probabil că nu o vei respinge
oricum ea există
îţi spun acum că există
e ca un bob de rouă surprins de soare
pe una din razele sale

Anne Marie Bejliu, 14 iulie 2014