alerg prin pădurile de foc ale tâmplei

...uitată în colţii fiarelor,
pentru a-mi desţeleni ultim gând căzut
în corpul cenuşă al minţii.
arunc siluite clipe,
trăite până la condamnarea
în vechea cetate a inimii,
defrişând până la sete,
filă cu filă,
istoria trupului meu ghemuit,
reghemuit,
în frică.

sorb cu nesaţ picătura de minciună,
pentru a-mi fi plămadă moartă,
pentru un viitor stupid definit: speranţă.

râd. râd de mine în hohotul străbunilor,
sângerând până la pasul de defilare
copiat din cărţile pentru copii mari.

colorez sandalele de iarbă în albastru,
pentru a putea vedea verdele,
pe muchia dintre sete şi foame.

strănut zgomotos zi de zi.

într-un laborios căscat mă cufund,
lăsând afară doar degetele.

dor călător mă îndeamnă să fiu.

zăpezile îmi strigă să plec.

rămân cât un ciorchine de strugure
aninat deasupra unei prăpăstii.

fotografiez în neştire firele de iarbă.
le gust şoaptele.
amare.
nu-i nimic. se întâmplă...