atunci când cunună împletesc în alb, îmbrăţişând trăirile...
...pe ţărmul mâinilor mele,
aş împrumuta dalta pleoapelor
plecate în infinit,
pentru a-ţi reîntregi fiinţa,
cu încă o mângâiere.
de-ai fi umbra jadului
prins în cercul pământului,
te-aş rostogoli până la durere
prin trupul meu,
să nu mai pleci...
...iar distanţele,
cu pumni de copil ar ridica
cetatea cuvintelor,
cu turle din zborurile neatinse
între lumi,
de făcliile fade ale iluziilor.
de-mi eşti, îţi sunt.
îmi eşti. sunt...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu