să-mi povestesc viaţa într-un spaţiu îngust
în faţa unei oglinzi din ceara trecutului
parfumată de un prezent anost
ce glumă sinistră
râd colţurile filelor şi hârtia îşi numără porii răbdării
sunt copil în vesta antiglonţ
a unui adult expus pe masa
din secţia anatomo-patologic
a fiarelor cu chip uman
biologic vorbind
trupul meu poate fi împrăştiat în mii de celule
farfuriile timpului
pregătite minuţios de oamenii de ştiinţă
le pot număra analiza firesc
aşezându-şi interesant ţigările
pe marginile drumului
pe care l-am parcurs până când
braţe zdravene
mi-au aruncat corpul pe masa metalică
scrumul le indică
bucuria tristeţea durerea
nimicul plinul răsplinul
totul
(aşa cred ei)
am noroc
lampa aceea cu multe becuri de deasupra mesei
taie camera în sferturi de obscuritate
şi lumină artificială
e un film frumos
nu-mi place
acţiunea începe de la Z la A
şi se termină
când toţi primesc aplauze pentru tabloul desăvârşit
al împrăştierii mele
se face linişte
oboseala lor clipeşte printre fumuri şi scrumuri
mâinile
pline de mine le-au spălat intens
sunt curate
privesc totul
din conul de umbră al saturaţiei sufletului
unghiul ales e aproape perfect
al lor e obtuz cu laturile tremurate
gândurile lor fac valuri
asta e cauza cred
studiul ajunge la capăt
stingeţi lumina vă rog
o sting
cine-a vorbit nu contează
studiul a luat sfârşit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu