piatra unghiulară așteaptă

pentru că gerul nu lovește
el pătrunde gândul
trupul a ales să fie șorț de gală trăirilor

s-a ridicat s-a târât a lăsat pașii
să umple golurile dintre file cu victorii facile

a adormit într-un țurțure prelung
tocmai când tu silabiseai
verbul a iubi

apoi toate s-au răstignit
într-un poem poveste fără metafore
ca un coș de nuiele
în plin pat de nuferi neînfloriți

pentru că totul e verb
mișcarea se naște și moare
ca un flux reflux al unui val oval din piatră cubică

piatra unghiulară așteaptă
la colț de vers
curgerea cuvântului iubire

Anne Marie Bejliu, 8 ianuarie 2015