cum şi mai ales de ce

te-ai ridicat de pe covorul cuvintelor fără sens
ai lăsat drumul să te atingă. în sfârşit trăieşti
te ating. eşti rece. galopul tău printre oameni
încetează acum

alegi fiarele gândurilor te privesc
strănută odată de două ori apoi să ne auzim cum

cum bate apa în piuă inima după iubire
cum se lasă cerul deasupră-ne tot mai aproape
cum dispar zorile iar nopţile devin albe

apropo cândva îmi descriai Calea Lactee
ca pe o cană plină de lapte
ştiu. eram copiii tuturor mamelor cu sânii dezgoliţi

flămânzi ne aninam de toate punctele şi ne hrăneam

cândva am ridicat o sferă până la geamul icoanei
 a căzut s-a spart. defineam iubirea

noi vechi vini ridicăm plângem apăsăm pedala fugii
orga rămâne în urmă. ne poartă dorurile în fuga sunetelor
 prin tuneluri lungi prelungi

ascultă-mă cândva cum şi mai ales de ce numai tu...

Anne Marie Bejliu, 30 ianuarie 2015