adoarme viaţa
într-un pumn de vorbe
goale golite
risipind arome
pe farfurii se-aşterne-n
umbre toamna
cu vârste mult mai multe
spre niciunde
culcuş de gânduri
îmi voi face-adesea
sub talpa unui cuib
de păsări spin
cu jocuri nejucate
prea jucate pe o masă
ruleta fără capăt
să mă ţeasă
în pânza vieţii
lumină reculeasă
tocmai când rodul copt
dispare-n ceaţă
mă muşcă viul
mă ridic şi las
pe file aspre
cuvinte vechi
şi noi deopotrivă
se simte-n toate
rostul norul sensul
şi rodul minţii
fuga în derivă
Anne Marie Bejliu, 17 septembrie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu