se tânguie
viaţa pe coasa morţii
lemnul copacului strajă
de frunze rădăcini şerpi
prin inima corbului
în inele răsună toamna
ca o prelungire de braţe
soarele stinge aprinde
melancolii
melancoliile ruginii
în cruci de cuvinte
se aştern
peste păsări zborul
Icarul
şi ceara candelelor
în ochi de copil modelează
jocul
în mine
taie cineva un măr prea copt
înţeleg viaţa
de pe marginea tâmplei curge
transpiră vieţile morţile
drepte înfig stejarului
umbra
pământul rădăcina şi taina
toamnei
prin cărţi ceaiul servesc
Anne Marie Bejliu, 15 septembrie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu