izvorul gândurilor:
"Poetul cu insemnarile biciclistilor/ lunetistilor si-a disperarilor de
sine/ duse-n pragul lui atunci cand/ ultimul gand ratacea-ntr-un nod/
definitiv/ nimicul s-a strecurat/ suparat pe lume/ insingurat/
gemenii-si aduna firea/ pun temei in manastirea/ cu iubirea/ "unde când
prin ce uimire/se ridică o grădină/ boreal de ancora/ intamplare de
atunci/ sta acum iar marturie/ ca un vis pe dig de ieri/ o trompeta-si
cheama lumea/ in lumina din genunea/ dar în dar prin dar se prinde-n/
cuib de barză-n calendar/când abia un fir de verde/ prinde-a-nfiripa un
car/ dintr-un A si-un punct de zar" / aici/ ti-as aduce aminte/
triunghiul lui A/ in care-ti daruiesc o mare/ stergandu-ti indoielile/
si singura intrebare/ incolteste-un raspuns/ cu vederea-n fereastra
deschisa spre plaja cu suflet/ exact ca acum" - ymp
*
cu
lumină în privire
şi
o candelă aprinsă
privim flacăra iubirii
din
trecut prezent acum
din prezent trecut acum
şi
lăsăm pe-un fir de aţă
bucuria
retrăirii
şi-a
trăirii deopotrivă
într-un galben auriu
cer de vis de gând de stele
împresoară infinitul
vechi
şi nou deopotrivă
până
când
pe
pânze-ntinse
bucurie regăsim
tu
aed
al
lumii vii
pictor
gând
deschis
luminii
bucurie
să îţi fie
fiecare tuşă blândă
aşternută
în tablou
până când în ochi
un înger
din petalele de iris
îşi
va prinde un surâs
într-un iris se mai zbate
lacrima în vis de iesle
celălalt
culoarea cântă
la
final
tu
te-ai decis
îmi vei spune fericirea
în lumina unui chip
neuitat
iubit de suflet
şi de tot ce te-a descris
te descrie
conturează
ici în lumea asta mare
şi-ntr-un univers deschis
**
sar acum
triunghi aşteaptă
într-un A prea indecis
de
a lumina răspunsul
frică de o rană nouă
de o prăbuşire-n haos
de un gol din infinit
chiar de infinitul oblu
de un vis numit prost-scris
din ce spune versul sigur
aşternut de mâna ta
măru-i un întreg
- integru –
ancoră-n cerc circumscris
în
el
triunghiul
primeşte
rostogol
în spaţiul scris
pe o poartă a-ncercării
un răspuns
nu
e iad
nici paradis
este viaţă în durere
este viaţă luminată
A-ul în triunghi îşi lasă
înspre vârf
gândul
să zburde
când ajunge-n
punctul
Vieţii
lasă vremii în răscruce
gândul unic
ruga
simplă:
Doamne
Numele Tău
Cruce
***
dar
în dar
din dar aleargă
floarea inimii deschide
înc-un infinit petale
îndoiala-i la răscruce
când se stinge
întuneric
nu se-aşterne
dimpotrivă
flacăra îşi re-nnoieşte
bucuria-ntru
lumină
