cum ar fi să dansezi step
pe apa sâmbetei
să prelungeşti izvorul cuvintelor
spre alba noapte a tuturor dorurilor
apoi sătul de aşteptări
cu valiza în pragul depresiei
să ridici indecent
coviltirul unei căruţe
plină cu volumele de poezii nescrise
ale noului timp
ale noii bucurii
ale noii fiinţe care eşti
mişcarea spre sus a braţului
naşte umbre
lăsarea spre jos a palmei
lasă măsura bucuriei
să-şi umple ulciorul cu apă vie
privirea ţintă
spre ramura măslinului înflorit
sau a teiului gândurilor rostite în rugi
în unic Nume
imprimă dansului tău pe apa sâmbetei
o duminică liniştită
în care trezirea se face odată
cu prima bătaie în trup de toacă
odată trezit
poţi bate de trei ori clopotul
pentru a simţi cum fragmentele rătăcite
se întorc
nu aceleaşi
undeva cândva
ai lăsat jumătate de floare
în pumnii strânşi în durere ai copiilor
cu ochii din ghindele cerului
imagine: Jean Moral. Alteritate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu