scenariu prost

 

 

 

 

 

 

 

 

stăpânesc o mie de cuvinte
de kilometri răsfiraţi
pe sfera sufletului încarcerat
între zborul unei păsări din ghimpii staticii
şi dorul de înalt

nestăpânite umbre
şi umbre îşi dezgolesc tălpile
nisipul le păstrează
vântul le alungă cu metaforele libertăţii
falsă reală atinsă neatinsă
închide într-un chiup
apa care le împlineşte datul
rostul meu pe pământ e să cred
să mă alung precum vântul urmele de gânduri
tălpi sunt în fruntea visului
inscripţii pe o piatră de hotar
sfărâmată în centru

stăpânesc o mie de fragmente
ale necunoaşterii
răni
şi umbrele de pe pereţii camerei
în care mă aştern
zi de zi în cuvinte
file albe negre verzi
caii neînşeuaţi
reconstruiesc într-un ritm obositor
nimicul din mine

stop
e un scenariu prost

aprind candela de sare
într-un mai
acum
şi mă rog