între două punţi

 

 e o stare ciudată

să stai între  

două punţi de gânduri

să scuturi de urechi prieteniile

apoi să priveşti oglinda apei

atent rece 

cu ochii pe jumătate închişi

sufletul îl laşi să lunece
ca un leş pe suprafaţa apei
când răsăritul întinde leneş
un ochi de vultur
până în străfundul buzunarelor
timpului tău

regăseşti atunci
cocoloaşele de pământ
frământate de Dumnezeu între idei
din care tu
mărunta făptură iubind
starea de fetus
ai început a crede luminii
existenţa

scapi un strigăt
printre buzele neobişnuite
cu sunetele

aproape glas
te ridici
şi laşi
pe suprafaţa lucioasă
a răsăritului
primul şi ultimul cuvânt învăţat
într-o zi
din săptămâna valorilor
renăscute

redevine stare normală
statica fiinţei
între două punţi de gânduri

când recunoşti bucuria de a iubi
dincolo de toate frontierele
pe hotarul dintre tine
şi iubirea Domnului
un fir de iarbă
tremură
ridicând pământul
cu vârful fragedei înălţări