între două frâie

 

 

 

 

 

 

 

aleargă aleargă timp netrăit
lasă omului timp să înveţe târârea
apoi trapul înţelepciunii mângâierea Domnului într-un trup zvelt
arcuiri de mişcare
într-un poem al alergării

liberă eşti minune
cu toate zăbalele şi frâiele
şi ura omului
când eleganţa ta
desăvârşeşte geometriile alergării
când sub copite
potcoavele
în scântei îşi bucură umbrele

aleargă minune a încercărilor
când ţarcul gol
devine pedeapsa omului
şi lacrimile crocodilului cu trup de cruce
aruncă în scântei
apa murdarelor sale trăiri

aleargă minune a câmpurilor
şi pajiştilor bucuriei de a fi

între două frâie
se ridică în cuvânt coama ta
înveleşte dorurile toate
le aruncă sferă de timp
într-un infinit mort
nu renaşte
se naşte din potcoavele tale
altul
rotunjind plajele sufletelor retrezite...

http://www.youtube.com/watch?v=0ODfEkuLhgI