numai acolo

 












se îmbracă praful zilei
într-o înserare
a redeschiderii porţii

ivărul a ruginit
şi lasă sunetele
să umble slobode
printre timpanele de lemn
ale sensurilor
nedezlegate
de soarta copilului înfricoşat
de jocuri nefireşti

totul arată
ca un fruct uscat
rămas amintire a toamnei
pe un ram
prea mândru
să-şi lase vârful
spre pământ
pentru încă o rugă curată
în faţa oglinzilor
încercărilor

nimic nu e întâmplător

se schimbă atitudini
se schimbă stări ale inimii
în galopul nebun
al umanului
pe câmpurile
căutătorilor de apă

se aud şi acum
crengile zdravene
cum lovesc pământul

întrebări şi răspunsuri
vor ţâşni în partea de răsărit
a vieţii

numai acolo
apa e vie...