privesc fila albă
gândul mă poartă spre tine
sau pur şi simplu
eşti acolo
în ochiul mărit al inimii
privim aceeaşi piatră
aceeaşi stâncă învelită de valuri
prin trupul aceluiaşi timp
copleşit de punctele zborului
aceluiaşi infinit
finit în trăiri
infinit al devenirii fiinţelor noastre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu