cioara şi sârma ghimpată

număr clipele
cocoţată pe gardul
cuvintelor sărace

ascuţite chemări
îndeamnă gândul
să rupă zborul
între a pleca
 şi statica infinitelor cruci
înşirate lanţ semantic
într-o rugăciune
 a austerităţii

pâine cu apă
şi firimitura de verde

e destul
pentru trupul sătul
de gesturi
teorie şi practică
adâncite într-o mlaştină

nimicul
îşi aşterne tacticos
 tabla de şah
şi numără pionii

un cal
aleargă deasupra pieselor

trapul se rupe

ascultare
şi zgomot nesfârşit

inutilitate
într-un artificiu de calcul
depăşit

număr clipele
le aştern pe rafturile minţii
închid dulapul
şi uit
pas cu pas
îndrept spinarea
 încovoiată în dureri
 închipuite

fruntea-mi atinge
un nou început

număr nimicul
din glastra în care
petalele florilor
descriu infinitul
pe o cruce fără cap

pe masă
lângă vasul cu flori
un covrig
aşteaptă răsturnarea

totul e permis
vertical îl sprijin
de argila modelată

alături
ochii Părintelui
aproape fulgeră
tac
ascult
reîntregirea crucii

mă rog