unde te regăseşti
când fărâme din fiinţa ta râd plâng râd
tac vorbesc răsuflă sacadat răspunsurilor
nasc cercuri concentrice în care particulele au forma mirării
mirean în sfera cuvintelor înţelepte
taci aşterni un scaun păturit în pachetul promis prieteniei
spătarul i se rupe
iar tu lipeşti fragmente de suflet într-un covrig prea bine copt pe orizontala nădejdii
unde mai pui etajera pe care aşteaptă cuminte iubirea
când pereţii de gheaţă ai fiinţelor spre care îndrepţi deschiderea inimii
lasă timpul să lunece pe lângă ei
timpul tău
infinitul unui timp al gesturilor bine determinate
te arunci în buzunarul cu versete
rosteşti sobru psalm după psalm
declari linişte în spaţiul dintre tâmple şi inimă
restul poate alerga în necunoaştere
ca într-un meci de fotbal niciodată terminat
sau aproape terminat cu lovituri de la 1şi 1 metri
golul rămâne gol
plinul se amână neîncetat
între fereastra cu zorele şi aerul netulburat de cuvinte goale
zâmbetul tău acceptă răsăritul
soarele îţi sărută privirea
şi gândul porneşte agale pe aleea razelor
mulţumeşti regăsirii
privind norul întrupat în Chipul Lui
întrebările rămân
aşteptările rămân
o iei de la capăt zilnic
unii noaptea o iau de la capăt
albă noapte a fiinţei într-o inimă de floare
din iasomia de lângă intrarea în casă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu