gând de seară 30 mai 2013

se lasă timpul deasupra uimirii de a fi
între două suspendări deasupra pământului
pe podeţul dintre adevăr şi imaginaţie
simplă unealtă
de prins în palme
şi-apoi de aruncat în magazia nonvalorilor

cât unde şi de ce atâta superficialitate
în a privi interioarele odăilor sufletului
celor ce încearcă a ne fi prieteni
sau a ne fi
acele invizibile mâini pe umăr
în fiecare secundă
palme fierbinţi
vizibile sau invizibile
săltându-ne firea la răscruci
sau susţinându-ne ceafa răcoros
când tensiunile menţin prelung timp
şedinţa răzvrătirilor inutile
în faţa sorţii
a degustării otrăvurilor autentic omeneşti
inventate şi reinventate cu migala urii
şi a fricii de a fi
ceea ce am fost daţi a fi pământului
de Iubirea Lui

cât ne mai oblojim minţile
sufletele inimile cu minciuni

cât Doamne