cruce de viaţă - tu -

în mine
ca o cruce de viaţă eşti tu

şi dacă nu ai fi
ceva tot ar rămâne ca un pastel al pâinii
muiată în sarea curăţării de lesturile dorinţelor

uneori împărtăşite alteori
zdruncinături pe şira spinării

crengi de stejar bătute în cuiele aşteptărilor
transformate demult în praguri de uşi
în rame de tablouri deşi
stejarul este prea dur pentru gingăşia culorilor

poate este o poartă către inima creatorului

poate urmă a paşilor fricilor
înainte de a-şi ascunde intensităţile
în vulcanul rostirilor amânate

da. eşti cruce de viaţă într-o iubire imposibilă

ridici sau culegi pietrele albe din nisip
visezi forme de scoici
iar tălpile tale calcă apăsat

fiecare aşchie mai adaugă una
şi încă una
până când poteca dintre a fi
şi a anima gândul
devine ocean

*

îţi voi da foc apoi îl voi stinge

ce rămâne
va fi poemul aruncat de tine
în colţul umbrelor uitării

drum bun val. drum bun gând
drum bun tălpi frumoase
alungind drumurile mereu cu un vers

**
mă întreb mereu de ce versul tău
adeseori cuprinde un singur cuvânt

îndepărtezi pasărea iubirii
pentru a o privi
sau pentru a nu te atinge
cu ochiul albastru
al transhumanţei bucuriei

mă întreb mereu...

Anne Marie Bejliu, 16 aprilie 2015