sâmbătă, 18 aprilie 2015

inexistentă prea existentă traumă - viitorul -


unic fagure
cântat de viaţă
într-un pumn de cuvinte
risipite sub coviltirele serii
sunt pânze
întinse prezentului
trecutului
şi poate viitorului
pe care îl văd
ca pe o inexistentă
prea existentă traumă
pentru fiecare punct
pentru fiecare celulă
a corpului uman
unde să fugi de amintiri
unde să le acoperi cu iarbă
ca pe o capcană fină
a propriei minţi
te rostogoleşti mereu
pe pajiştile lor
şi Doamne cât te minţi
că uiţi aştepţi taci iubeşti
închipuirile armăsarului
care în copite macină
sufletul inima totul totul
unde...
Anne Marie Bejliu, 18 aprilie 2015




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu