la picioarele unui zeu necunoscut - mă gândesc la tata -

sabie
timpul tău tată
se ascute în inimă

să cresc să scad
să robesc amintirilor cale

durere în durere
prin durere se ascute

nu mai văd ieşirea din tunelul şah
în care tu
laşi cuvintele să-şi asmută
sensurile asupră-mi

iar spun
aş vrea să dorm
să amuţesc durerii glasul

e ca o târfă învelită
în trup de şarpe

creşte într-un şir fără limite
spirală a timpului netrăit împreună

trăit acum de mine
într-o foarfecă prea ascuţită
după un botez complex
în care se lasă să cadă pe tavă
jertfa de echilibru dezechilibru
iar echilibru...

instabilitate într-un cub
mă definesc acut
ridicându-mi pleoapele tot mai des
spre imaginea ta
din fotografia îngustă
aşternută de glasul mamei
la picioarele unui zeu
necunoscut

Anne Marie Bejliu, 23 aprilie 2015