din greşeală sau cu voie

fără rost încerc să adun
gesturile cuvintele
într-un pumn de foc

ard velinţele lor caut mijlocul
acel mijloc în care întotdeauna
rătăcesc începutul

finalul vine
scuipă sângele tatălui
totul se răstoarnă

mama devine ceea ce nu a fost
nicicând
se întoarce a doua zi
cu zâmbetul ei de săgetătoare

şi Doamne
cât e de bine să-mi spună
draga mamei
să-mi alinte un strop auzul
după atâta vreme în care
atâta vreme de ce
atâta vreme cum

nu mai sunt
şi nu mai pot fi copil

zgurm în pământul ăsta păcătos
din care m-a alcătuit Domnul şi tac
privesc ascult vocea surorii
cum dojeneşte ceva
ce nu mai înţeleg

în tâmple zvâcneşte grija de ea
şi atât
de femeia în care cineva m-a tot
rotit rostogolit izbit de viaţă
până când curioasă am ieşit
din greşeală sau cu voie

dar Domnul le mai ştie pe toate
eu
las zilei răutatea ei
mă întorc la gesturi

adun gesturile cuvintele într-...

Anne Marie Bejliu, 9 aprilie 2015