printre puncte treceau

hainele se usucă în matca uitării
cârligele nu-şi mai au rostul

am aruncat velinţa neagră lângă cea albă

se vor contopi undeva
între inimă şi coroana de gânduri

uneori hainele cântă
rezonanţa drumurilor le-a umplut de note
străine apropiate îndepărtate

totul este un cumul de lacrimi şi rostiri
într-un finit infinit de trăiri

el uită să aştearnă literele
vârsta îl cerne între amintiri şi prezent

pictorul surd aşterne culoare în toate umbrele
ridic fanionul dezamăgirilor
poate pleacă odată cu campionul indiferenţei

tabloul se naşte greu trăieşte încet dens

ca o prelungire a gândului

prin puncte treceau un şarpe un tigru
şi un vulture ameţit de înălţimi

sare într-un picior subţire prezentul

aripile le ţine strânse numai ghearele
şi le schimbă neîncetat

în cioc încă poartă ochiul adormit al tatălui
încă îl poartă...

Anne Marie Bejliu, 10 aprilie 2015