revărsare zilnică

te reverşi zilnic dincolo de graniţele tale
hotarele de pâine îţi aşteaptă umbra să o împlinească
se întoarce grâul necopt grâul verde al unei primăveri 
promisă de înalt tăcut sobru

tot amâni în tine clipa şi ea se adânceşte doare
dorul de copil dorul de tată dorul de copilăria ucisă
într-un bazar de vorbe goale

dezamăgirea deprimarea disperarea
toate intră în acel buzunar pe care mama mi-a spus să mi-l cos
printre zdrenţe ploile cântă ploile mele
fără discuri de soare

încântătoare sonoritate pe acoperişul
sau coviltirul căruţei cu neghiobi
toate cele ce mă descos încet sunt acolo

plec acum la piaţa de umbre să aleg una mai înaltă
să avem de unde coborî vertiginos panta fericirii contrafăcute
în fond o pungă de speranţă de visuri troglodite

un aranjament strălucitor pe cenuşa propriului univers
sfâşiat de turmele gândurilor închiriate din vreme în vreme
pentru o cină fals copioasă

mă revărs zilnic dincolo de propriile-mi graniţe
într-un sac de cuvinte blestemate a fi improvizaţii
odată cu întreaga-mi viaţă într-un prezent absurd

Anne Marie Bejliu, 30 aprilie 2015