direcţie ideală

ce direcţie ideală ar exista pentru iubire
mă întreb şi privesc celulele relaţiilor oamenilor
perpendiculare nevoi strigate până la durere acoperite cu romantism 
- vălul tuturor fricilor al tuturor cuvintelor uneori imposibil de rostit dar
atât de bine cântate în noi prin noi către niciunde

se izbesc geamurile de frunţile obosite care descriu din mers poeme
cucuiele nu dor aici sau dor al naibii de tare
ne prefacem frământările într-o coajă de gheaţă
o numim neapărat linişte interioară

de fapt clovnul copil vine zgârie cu patinele timpului luciul ei
ne dă în vileag nouă înşine

orbi nu vedem clar văzători tot nu vedem
că între noi şi iubire există un drum îndelung pictat
îndelung schiţat de oricine şi de unul singur

artişti ai minciunii la vârste mari ne răspundem serios că
habar nu avem ce este aceea iubire

definire într-o arhitectură complicat de simplă
a unei cochilii de melc

să fie oare iubirea
suma tuturor numerelor de aur ale spiralei cochiliei
melcului timpului fiinţei rătăcite

de aici bâlbâielile repetiţiile usturător arse de inimă
în bolul alchimiei fiinţei

Doamne câte întrebări când pentru melc este atât de simplu
îşi cară cochilia în spate pe dealul anotimpurilor
lasă arsura soarelui să-i încropească mereu viaţa cu ploile-n tâmple

direcţia ideală ar fi... nu contează
iubirea umană este şarpele care îşi întâlneşte flămând coada
o muşcă. ştie că ea va creşte la loc mereu mereu

tu cum mai stai cu romantismul, prietene
eu nu...

Anne Marie Bejliu, 2 aprilie 2015