săptămână-n paşi de patimi

s-ajung zilei răutatea
sau bineţea după Voia-I...
-----------------
umblu-n tălpi de patimi grele
tot ridic în minte munţi de-ndoieli
crescute-n unghiuri
ba obtuze ba săgeţi care-n fiecare oră
lasă-n urmă zişi asceţi

gânduri rânduri rânduri gânduri
toate toate mă lovesc
bumerang din centrul firii le anină de pereţi
zidul greu iar se deschide

văd o peşteră-n adâncuri
pas sau salt în întuneric
până-n ziua-n care Blândul
creşte flăcări reaprinse
cu-al Său chip din bob de grâu

prima zi pare trecută mâine e o altă zi
umblu-n tălpi de patimi grele
săptămânii să-i ajung
bucuria şi durerea împlinirea răutatea
bine rău în miez de lume
un covrig de aşteptări

Anne Marie Bejliu, 6 aprilie 2015

floarea patimilor