tată

unde este jocul din căldura palmelor tale
umple Dumnezeu sacii de gânduri
în care mă scald acum zi de zi

- întreabă copila cu ochii din cărbunele tinereţii tale
când lacrima îi seacă prelungind agonia boabelor de rouă
din iarba de lângă crucea ta

tată
unde alergi atât de grăbit zi de zi
când în mine vârful durerii atinge inima de copil
şi unde să las cărţile pentru a-şi primi tainul sărutului în cruce pe chip
din buzele de abur pe care le-ai ţuguiat acum în cer

tată
mi-e dor de tine
unde să las braţele în jurul trupului tău
când din tine rămâne schematica forţă a trecutului
şi când prin mine treci
ca o îmbrăţişare perpetuă

tată
mă aperi şi acum
îmi pleci pleoapele pentru a nu mai vedea flacăra candelei
zbătându-se-n dorul îngerului de noi toţi cei care
de noi toţi cei...

Anne Marie Bejliu, 27 aprilie 2015