lovituri sacadate în glezna cuvintelor
popoare de virgule zac în bătaia tălpilor
totul stagnează
liniştea făcută desfăcută răsfăcută
băncile până la care treptele
devin bucăţi roase din noi
mereu din trupul de carne suflet şi inimă
ea liniştea niciodată nu se naşte liberă
cântă sau mai degrabă ascultă zgomotul tocurilor
pe asfaltul civilizaţiilor
reîncarnări de uri reîncarnări de umbre folosite
prea mult în a distruge
când ne vom elibera
când vom scuipa din noi stigmatul falsei puteri
şi unde ne vom lăsa tălpile pe o iarbă nouă
chiar amară fiind ne va reîntoarce
într-un făgaş al omului simplu al omului fără perucile
iluziilor nesfârşite din teatrul anost de acum
lovituri sacadate în glezna memoriei
se întâmplă adesea
a devenit un ritual al împerecherii în acelaşi timp
între informaţie şi minţile obosite de zgomot
e prea mult zgomot în asfaltul cuvintelor
şi multă sămânţă rătăcită
împrăştiată pe tocurile indiferenţei
Anne Marie Bejliu, 3 mai 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu