într-o altă adolescenţă

slabă forţă vitală se răsuceşte în mine acum
mă ridic dintre spinii firii
ascult cântecul poeţilor mult maturizaţi 
în alergarea către sine

simt cum totul şi toate dar mai ales cuvintele
ca o scară a lui Escher saltă sau se topesc unele în altele

muntele nu scade decât atunci când roase
treptele se sting una câte una apoi reapar
mai vii mai înalte sub talpa ta
într-o statică vie a gesturilor neîmplinite

mergi mergi căutând verticala dormind

te trezeşti la margine de frază te priveşti buimac
realizezi sau mai mult cauţi tăcerea şi mai departe zborul
zborul unic prins între două aripi statice

cândva voi simţi forţa vitală crescând
cândva mă voi întoarce spre mine valsând
cu o singură aripă a timpului în zdrenţe
metaforizându-mi durerea până la strigăt

mersul pe scara cuvintelor umple dorul
de jumătatea plecată între două cruci de muguri stinşi
într-o altă adolescenţă a visului mamei

Anne Marie Bejliu, 6 mai 2015