solzi zburători

zilnic te văd la fereastra trenului de noapte
cum mâna o plimbi încet pe anumite cuvinte
de pe fila ruptă de mult

s-a îngălbenit hârtia. cartea e de fapt vaporul acela galben
pe care mă tot inviţi să urc
uiţi să pui treptele colac de salvare nu ai
ironizezi întruna apele mării şi valurile şi frazele
şi metaforele peştilor zburători te ating cad

cad la nesfârşit la fel ca atunci când Pi ridica tigrului
hrana înfiptă în suliţa prezentului
îl privea atent şi jocul /care pe care/ nu mai contenea

uite că am sărit din tren în vapor cu gândul
şi tu nici nu reacţionezi
trezeşte-te din visare poete. între noi s-au adunat
solzii trecutului tău prezentului meu

undeva în amurg se reîntrupează viitorul acela măsluit de om
până la saturaţie

totuşi zilnic te văd la fereastra trenului fantomelor
cum plimbi vârfurile degetelor pe file îngălbenite şi cum prin tine
trec peştii zburători din viaţa lui Pi

tigrul demult a plecat din poveste tu îl mai tragi de coadă puţin
să-ţi păstreze farmecul poveştii
poete poete...

Anne Marie Bejliu, 15 mai 2015