melcul întârzie

melcul a întârziat la masa festivă
o mie de ani a încercat să-şi vândă cochilia
pe un raft întreg de cărţi

filele i-au smuls corniţele cu plinul lor gol
a devenit orbul în care cuvintele
se zbat să capete sensuri

de asta caută întruna să vândă
păcătoasa cochilie altfel
se va întoarce la starea de gând totul
şi o va lua iar şi iar de la capăt

ca într-o moară de apă a vietăţilor aproape mici
pe care tălpile creaturilor aparent verticale le calcă
după ploi uitând că există frunzele
pe care trupurile fragile ale cuvintelor negăsite
de melc pot fi aşternute încet
fără graba cotidianului

melcul va întârzia la cină
i-am găsit urma printre crinii Maicii abia înfrunziţi

Anne Marie Bejliu, 22 mai 2015