rimă în umbră

apatică umbră pe turma vieţii se-nclină încet
mişcare sau statică în locuri pierdute
tablouri din cărnuri lână şi piei

vernisajul începe vernisajul stopează
cuvintele-s cuie înfipte în ziduri
bucuria tristeţea se naşte prin noi

rămâne secunda-nfloririi aninată de aţă
creangă-n metafore înghiţind şapte ploi

apatică umbră în portrete se-agaţă

vernisajul începe vernisajul se termină
odată cu ploaia când seacă se-adapă
aprinde şi stinge lumina din noi

Anne Marie Bejliu, 15 mai 2015