întreb aştept nimicul

ne târârie viaţa odată cu ea
şi moartea ne-agaţă de inimi tristeţea
pe pat de spital ne e viitorul 
şi coasa aşteaptă să cadă voios

de unde zâmbim adesea spre cer
de unde genunchiul se-ndoaie tresaltă
pieptul de mamă căutând ajutor

pentru firul de cântec
pentru firul de iarbă
pentru mugurul sânului
lapte de dor

în cruci ne-ntâlnim
prin vieţi prea deşarte

aştept un răsunet din arcul de fier
schimbare în suflet
schimbare-n reper

nimic nu vibrează. totul aşteaptă. totul
se naşte şi moare-n echer

linii prea multe
prea dense-n textură ne taie suflarea
copiii ne pier

luptăm cu cine de ce cum şi când
pe noi libertatea ne-a pierdut
suntem un mister - întreb aştept nimicul
sau pe coaja de salcie un răspuns efemer

palpez trunchiul vieţii. îi simt răsuflarea inspir
verde crud tac mă rog şi sper

Anne Marie Bejliu, 22 mai 2015