umbră luminii

ca un vulcan al fragmentului timpului prezent
te deschizi
în limpede amforă plină de gânduri trăiri emoţii
fără graiul pământului
din care se întrevăd raluri de fum

întunericul se adapă din inimile curate
ca o umbră luminii
îi este umbrela de ceară în adâncurile fiinţei

pătrunzi ca un şarpe al zilelor înălţării
când în fiecare textură a chipurilor eului
ceva se ridică ceva cunoaşte altceva ceva va izbucni
din zidul fortăreţelor ascunzişurilor subconştientului

mintea crede. mintea atacă. mintea caută nimicul
înrobit în necunoaştere şi doare Doamne
doare în mine întunericul acesta
caut mereu calmul cristalului fumuriu
şi dau prin pasul şarpelui tot de deşertul gândului

necuvântătoare a rostirilor repezi îmi cred minţii zbaterea
în fapt o statică aproape continuă

cred în mişcare cred în zborul cu o singură aripă
şi totuşi uite Doamne cum în statica lor
cristalele vindecă zdrobesc alină păsuiesc
sau poate doar lovesc ritmat acoperişurile casante
ale blocajelor induse dar mai ales autoinduse
când mintea nu mai poate acoperi alfabetul neştiut
al rădăcinilor sinelui

şi atunci

cumva mi-e teamă
cumva mi-e dor de ceva neştiut neatins necunoscut
sau poate odată profund cunoscut
în tăcerea turmalinei negre

ea
ca o pasăre neagră răscoleşte cuvintele
şi mai ales cuvântul dintâi ascuns în chivotul inimii cerului

îmi rămâne să mă rog
păstrând degetele
în triunghiul sfânt aproape lipit de centrul voinţei
de centrul din care înălţarea abia începe
la fel cum un gând îşi începe transcenderea
în cuvânt
după o laborioasă alergare în miezul esenţei sale

Anne Marie Bejliu, 8 mai 2015

http://www.bio-spa.net/content/14-ce-este-turmalina